Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 10:45
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Filozofia nondualista a lui Shankara


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Filozofia nondualista a lui Shankara
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.8.2007, 18:08 View PostDownload Post

Filozofia nondualista a lui Shankara


"BRAHMAN" - Existenta, Cunoastere si Beatitudine Absoluta - este real. Universul nu este real. BRAHMAN si ATMAN sunt una."  SHANKARA realizeaza o sinteza a filosofiei sale in aceste afirmatii. Care sunt implicatiile acestor propozitii, ce vrea el sa spuna prin afirmatiile "real" si "nereal"?

SHANKARA accepta a fi real doar ceea ce nu se schimba niciodata si nu inceteaza niciodata sa existe. Dand aceste definitii, el urmeaza de fapt invataturile UPANISHADELOR si ale maestrului sau GAUDAPADA. Nici un obiect, nici un fel de cunoastere nu poate fi real la modul absolut daca existenta sa este doar temporara. Realitatea Absoluta implica existenta permanenta. Daca vom considera diferitele noastre experiente in timpul starilor de veghe si somn, vom vedea faptul ca experientele din vis sunt contrazise de experientele din starea de veghe si vice-versa, iar toate acestea inceteaza in starea de somn fara vise. Cu alte cuvinte, orice obiect al cunoasterii, extern sau intern - deoarece un gand sau o idee este un obiect al cunoasterii interioare - este supus modificarilor si deci, conform definitiei lui SHANKARA, este "nereal".

           Ce este atunci Realitatea ce se afla dincolo de toate experientele noastre? Exista un singur lucru care niciodata nu ne paraseste - Constiinta profunda, Constiinta Sinelui. Doar aceasta este sursa tuturor  experientelor. Iar aceasta Constiinta este reala, este Sinele Absolut. In starea de somn fara vise, de asemenea, Sinele real este prezent ca martor, in timp ce simtul egoului, pe care noi il numim "noi insine", individualitatea noastra, se cufunda temporar in ignoranta (AVTDYA) si dispare. Filosofia VEDANTA se plaseaza intr-o pozitie centrala intre curentul realismului si al idealismului.

Realismul si idealismul din occident sunt bazate amandoua pe o distinctie intre minte si materie; filosofia indiana pune mintea si materia in aceeasi categorie - amandoua sunt obiecte ale cunoasterii. Totusi, SHANKARA nu trebuie sa fie considerat un precursor a lui BERKELEY : el nu spune ca lumea este nereala doar pentru ca existenta sa depinde de perceptiile noastre. Lumea, conform filosofiei lui SHANKARA, "este si nu este". Aceasta nerealitate fundamentala poate fi inteleasa luand ca referinta spirituala ultima experienta unui suflet iluminat. Cand sufletul iluminat dobandeste constiinta transcendenta, el realizeaza Sinele (ATMAN) ca fiind pura Beatitudine si Inteligenta, "Unicul fara secund". In aceasta stare de constiinta, orice perceptie a multiplicitatii inceteaza, nu mai exista sentimentul de "al meu si "al tau", lumea, asa cum o cunoastem in mod obisnuit, dispare. Atunci Sinele straluceste, revelandu-se ca Unicul, Adevarul, BRAHMAN, baza acestei aparente a lumii. Aparenta lumii, asa cum este experimentata ea in starea de veghe, poate fi asemuita, spune SHANKARA, cu un sarpe imaginar, care se dovedeste a fi, atunci cand ne apropiem, nimic altceva decat o bucata de franghie. Cand adevarul este cunoscut, noi nu mai suntem inselati de aparenta - asa cum aparenta sarpelui dispare in realitatea franghiei, tot astfel, lumea se dizolva in BRAHMAN. Alte sisteme filosofice hinduse - SAMKHYA, YOGA sau NYAYA - sustin ca lumea fenomenala are o realitate obiectiva si chiar afirma ca ea nu este aparenta pentru ochii unei fiinte eliberate. ADVAITA VEDANTA (VEDANTA nondualista) difera de acestea intr-un punct esential: ea neaga realitatea ultima a lumii gandurilor si a materiei. Mintea si materia, obiectele finite si relatiile intre ele sunt o percepere deformata a lui BRAHMAN si nimic altceva - aceasta este ceea ce SHANKARA afirma.

NATURA LUMII APARENTE

Atunci cand SHANKARA afirma ca lumea gandurilor si a materiei nu este reala, aceasta nu inseamna ca el spune ca este nonexistenta. Aceasta aparenta a lumii este si nu este. In starea de ignoranta (starea de constiinta a omului obisnuit) ea este experimentata si exista asa cum ne apare. In starea de iluminare, ea nu mai este experimentata astfel si din acest punct de vedere inceteaza sa existe. SHANKARA nu afirma ca o experienta ar fi nonexistenta atata timp cat ea este sau a fost experimentata. El face insa o distinctie, in mod firesc, intre o iluzie individuala, apartinand unei anumite fiinte, si iluzia universala sau iluzia lumii. Pe prima el o numeste PRATIBHASIKA (iluzorie) iar pe a doua VYAVAHARIKA (fenomenala). De exemplu: visul unui om este iluzia Sa individuala; atunci cand se trezeste, iluzia inceteaza, dar iluzia universala - iluzia lumii fenomenale - continua si in timpul starii de veghe, de-a lungul intregii sale existente, pana cand el devine constient de Adevarul Ultim, prin cunoasterea lui BRAHMAN.

       SHANKARA face, de asemenea, o alta distinctie intre aceste doua feluri de iluzie si acele idei care sunt nereale si imaginare, care reprezinta o imposibilitate totala sau pur si simplu o contradictie de termeni - cum ar fi, da el exemplu, fiul unei femei sterpe. Aici noi ne confruntam deci cu un paradox - lumea este si nu este. Ea nu este nici reala si nici nonexistenta. Si totusi, acest aparent paradox, este pur si simplu o stare de fapt, o stare pe care SHANKARA o numeste MAYA. Aceasta MAYA, aceasta lume aparenta, isi are baza in BRAHMAN, Supremul Absolut. Conceptul de MAYA se aplica doar lumii fenomenale care, conform filosofiei lui SHANKARA, consta din nume si forme. Ea nu este nonexistenta si totusi difera de Realitate, de BRAHMAN, de existenta caruia ea depinde. Ea nu este reala deoarece dispare in lumina beatifica a Cunoasterii Supreme a lui BRAHMAN. Lumea aparenta este MAYA; doar Sinele, ATMAN, este REAL.

Va recomandam: unul dintre cele mai cunoscute imnuri  scrise de Shankara - "Nirvanashaktam - Sase strofe despre eliberare"
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Filozofia nondualista a lui Shankara
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.2.2008, 18:55 View PostDownload Post

SUPRAIMPUNEREA SAU MAYA

Cea mai dificilă dintre toate problemele filosofice este relația dintre finit și Infinit, cu alte cuvinte răspunsul la întrebarea: "cum lumea finită, divizată, discursivă, a ajuns să existe ?" Dacă afirmăm că finitul are o realitate absolută prin el însuși și că provine din Infinit, fiind o transformare a Infinitului, sau dacă privim Infinitul ca o cauză transcendentă primordială a lumii fenomenale (punct de vedere îmbrățișat de majoritatea teologilor creștini), atunci trebuie să admitem că Infinitul nu mai este Infinit. Un Dumnezeu care creează o lume se limitează pe el însuși chiar prin acest act al creației și astfel încetează să mai fie Infinit. Întrebarea "De ce ar trebui Dumnezeu să creeze?", rămâne fără răspuns. Totuși această dificultate  este depășită dacă vom considera lumea ca fiind MAYA. Iar această explicație a Universului nostru este în plus în concordanță perfectă cu descoperirile științei moderne care pot fi sintetizate în următoarele fraze:" O bulă de săpun cu neregularități și rugozități pe suprafața sa, este poate cea mai bună reprezentare a noului Univers revelat nouă de teoria relativității. Universul nu este interiorul bulei de săpun, ci suprafața sa și substanța din care bula a crescut; pelicula de săpun este un spațiu vid cufundat într-un timp vid.(JAMES JEANS)
Asfel, doar când analizăm natura Universului și descoperim că este MAYA - nici absolut real, nici absolut nonexistent - realizăm efectiv cum suprafața fenomenală a bulei de săpun se naște din eterna prezență a Absolutului.
UPANISHADELE, este adevărat, par să considere că BRAHMAN este prima cauză a Universului, cauză atât materială cât și eficientă (a energiei și puterii sale). Ele declară că Universul emană din, subzistă în, și în final se cufundă în Absolutul BRAHMAN. SHANKARA nu contrazice niciodată direct UPANISHADELE, dar el explică aceste afirmații într-un mod diferit. Universul, spune el, este o supraimpunere peste BRAHMAN. BRAHMAN rămâne etern infinit și neschimbător. EL nu se transformă în acest univers. El pur și simplu doar ne apare nouă ca fiind acest Univers, datorită ignoranței noastre. Noi supraimpunem lumea aparentă peste BRAHMAN la fel cum uneori, din lipsa unei cunoașteri corecte, supraimpunem un șarpe peste o bucată de frânghie.
Această teorie a supraimpunerii (VIVARTA VADA) este legată în mod inseparabil de teoria cauzalității. Relațiile cauzale există în lumea multiplicității, care este MAYA. În MAYA mintea nu poate funcționa fără o relație cauzală. Dar a vorbi despre cauză și efect atunci când ne referim la Absolut, este pur și simplu absurd. A căuta să cunoaștem care este cauza lumii înseamnă a transcende lumea, a căuta cauza lui MAYA, a merge dincolo de  MAYA, iar când facem aceasta, MAYA dispare, pentru că efectul (lumea iluzorie) încetează să existe. Cum poate exista atunci o cauză a unui efect nonexistent? Cu alte cuvinte relația între BRAHMAN și MAYA este, prin însăși natura ei, de necunoscut și de nedefinit prin procesele intelectuale umane.
De altfel, această dilemă se exprimă adeseori și prin întrebarea: "De ce a vrut Creatorul să existe Creația?" în ultimă instanță orice răspuns am primi la o asemenea întrebare nu reprezintă decât o amăgire a minții, căci motivul adevărat transcende mintea umană, este dincolo de MAYA, deci nu poate fi cunoscut decât prin experiența beatifică a stării de eliberat în viață.

MAYA : O STARE DE FAPT ȘI UN PRINCIPIU

Astfel, conform filosofiei lui SHANKARA, lumea gândurilor și a materiei are o existență fenomenală sau relativă și este supraimpusă peste BRAHMAN, Unicul Fără Secund, Realitatea Absolută. Atâta timp cât rămânem în ignoranță (atâta timp cât nu am dobândit conștiința transcendentă) vom continua să experimentăm această lume aparentă care este efectul supraimpunerii.
Când conștiința transcendentă este dobândită, supraimpunerea încetează. Care este natura acestei supraimpuneri? în introducerea la comentariul său la BRAHMA SUTRAS, textul fundamental al învățăturii VEDANTICE, SHANKARA spune că "supraimpunerea este prezentarea aparentă în conștiință, prin intermediul memoriei, a ceva observat în altă parte, anterior. " Vedem un șarpe, ne amintim de el. În ziua următoare vedem o frânghie. Noi supraimpunem șarpele din memorie peste funie și astfel apare o eroare și o lipsă de înțelegere.
    SHANKARA intuiește posibilitatea apariției unei obiecții la teoria sa și răspunde la aceasta cu anticipație. Putem încerca să negăm teoria supraimpunerii afirmând că BRAHMAN nu este un obiect al percepției cum este frânghia din exempul analogic dat și atunci este ca și cum ne-am întreba cum putem noi supraimpune un șarpe peste o frânghie pe care nu am perceput-o niciodată? Cum putem supraimpune aparența lumii peste o realitate care nu este perceptibilă pentru simțurile noastre, deoarece orice om supraimpune obiecte doar peste alte obiecte care se află în fața lui (cu alte cuvinte pe măsură ce ele vin în contact cu organele sale de simț)? La aceste obiecții SHANKARA răspunde: "BRAHMAN nu este nonobiectiv în sens absolut, deoarece BRAHMAN este obiectul ideii de ego. Noi știm foarte bine, prin intuiție, că Sinele Ultim trebuie să existe deoarece ideea de ego este în ultimă instanță o reprezentare a Sinelui. și în plus nu există o lege absolută conform căreia obiectele pot fi supraimpuse doar peste acele obiecte care apar în fața noastră, deoarece oamenii ignoranți supraimpun culoarea albastru peste cer care nu este un obiect al percepției simțurilor" Această afirmație necesită alte câteva explicații. Deși BRAHMAN nu este niciodată aparent și perceptibil simțurilor noastre obișnuite, totuși există o manieră în care noi suntem conștienți de Realitate, de Sinele Ultim. BRAHMAN, așa cum s-a spus, este Existență, Cunoaștere și Beatitudine Absolută. Doar în starea de conștiință transcendentă noi îl putem cunoaște deplin. Totuși, BRAHMAN este parțial perceptibil și pentru conștiința noastră normală. BRAHMAN este Existență și cu toții știm, simțim că existăm. În acest sens, fiecare dintre noi are o cunoaștere intuitivă a Sinelui său Ultim (ATMAN sau BRAHMAN din interiorul ființei). Sinele Ultim, Realitatea, nu este niciodată un obiect al percepției simțurilor. Totuși - deoarece în ignoranța noastră noi supraimpunem ideea unei individualități anume - de exemplu a domnului Georgescu sau a doamnei Vasilescu - peste conștiența existenței noastre, noi suntem incapabili să înțelegem că Existența nu este proprietatea noastră privată, că ea este Universală și Absolută. Sinele Esență individual este prezent în conștiința noastră obișnuită ca " obiectul ideii de ego " - o traducere literală a unei fraze a lui SHANKARA. Supraimpunerea ideii de ego peste Existență este primul și cel mai important act al nostru ca ființe umane. În momentul în care am făcut acest act central de supraimpunere - momentul în care am spus "Eu sunt Eu, Eu sunt individual, Eu sunt separat" - noi am realizat un fel de relație în lanț care face ca următoarele supraimpuneri să fie inevitabile. Această asumare a individualității noastre implică individualitate pretutindeni. Ea supraimpune în mod automat o  lume multiplă de creaturi și obiecte peste realitatea unică indivizibilă, peste Existență, care este BRAHMAN. Ideea Egoului și aparența lumii depind una de cealaltă. Atunci când ideea Egoului dispare în Conștiința Transcendentă, aparența lumii în mod necesar va dispărea.
Când și cum apare acest act de supraimpunere? Așapărut la nașterea nostră, sau într-o viață anterioară? A fost un moment istoric - corespunzând cu povestea căderii lui Adam din Paradis - în care lumea fenomenală a început să existe ca un rezultat al ideii de Ego? Inutilitatea unor asemenea întrebări ar trebui să fie evidentă de la sine. Noi nu facem decât să ne învârtim într-un cerc. Ce este această aparență a lumii? MAYA. Cine este cauza ei? Ignoranța noastră. Ce este această ignoranță? Tot MAYA. Dacă a fost este și va fi întotdeauna doar o realitate unică, neschimbătoare, cum am putea spune că MAYA începe într-un anumit moment istoric în timp? Nu putem afirma acest lucru.
Deci, suntem forțați să concluzionăm, așa cum face și SHANKARA, că MAYA, ca și BRAHMAN, este fără început. Ignoranța, ca fiind cauza, și aparența lumii, ca fiind efectul, au existat dintotdeauna și vor exista pentru totdeauna. Ele sunt precum sămânța și copacul. "Cuplarea realului și nerealului" produsă de ignoranța noastră, este un proces universal evident în viața noastră de toate zilele. SHANKARA spune: "Este clar și nu există nici o îndoială că obiectul, care este non-ego și subiectul, care este ideea egoului (supraimpusă peste Sine) sunt opuse una alteia precum lumina și întunericul, ele nu pot fi identificate și cu atât mai puțin nu pot fi identificate atributele lor respective..." Totuși este "normal" ca un om obișnuit (datorită cunoașterii sale greșite) să nu fie capabil să distingă între aceste entități distincte și atributele lor respective. El supraimpune peste fiecare natura și atributele celuilalt, cuplând realul cu "normalul" și folosind expresii cum ar fi: "Eu sunt acela", "Acela este al meu". SHANKARA vorbește despre două stadii în procesul supraimpunerii. În primul rând ideea egoului este supraimpusă peste Sinele interior, Realitatea existențială ultimă. Apoi, ideea egoului ajungând afară așa cum este ea, face să ne identificăm cu corpul și cu atributele și acțiunile corpului mental, psihic și fizic. Noi spunem "Sunt gras", "Sunt obosit", "Merg", "Stau jos", fără a înceta să considerăm că acest "Eu" există cu adevărat.
Mergând mai departe, noi ne atribuim obiecte și condiții pur exterioare considerând că ne aparțin. Noi afirmăm "Eu sunt țărănist" sau "Această casă este a mea". Pe măsură ce supraimpunerile se multiplică, devin posibile și normale afirmații extraordinare cum ar fi "Ieri am făcut o afacere foarte bună". Astfel noi identificăm egoul nostru, mai mult sau mai puțin, cu orice obiect din Univers, și în tot acest timp, Sinele Suprem Individual privește total detașat la toate aceste atitudini și comportamente, făcându-le totuși pe toate acestea posibile, trimițând printr-o reflectare către minte, acea lumină a conștiinței fără de care MAYA nu ar putea exista.
Faptul că MAYA este fără început poate fi demonstrat dacă ne întoarcem, pentru un moment, din nou la imaginea frânghiei și a șarpelui. Supraimpunerea șarpelui peste frânghie este posibilă doar dacă noi ne putem aminti că un șarpe arată în felul acesta; un copil care nu a văzut niciodată un șarpe nu ar putea să-l supraimpună peste o frânghie. Cum este posibil atunci ca un copil nou născut să supraimpună "șarpele" (aparența lumii) peste "frânghie" (BRAHMAN)? Putem răspunde mulțumitor la această întrebare numai dacă  acceptăm ca pe un postulat existența unei "memorii universale a șarpelui", care este comună întregii umanități și care există dintr-un timp fără de început. Această "memorie a șarpelui" este MAYA. MAYA, spune SHANKARA , nu este numai Universală, dar este și fără început și fără sfârșit. Totuși, trebuie să facem o distincție între MAYA, ca principiu universal, și ignoranță, AVIDYA, care este individuală. Ignoranța individuală este fără început dar ea poate sfârși în orice moment. Ea se sfârșește atunci când omul dobândește eliberarea spirituală . Astfel, lumea aparentă poate dispărea din conștiința ființei individuale și totuși continuă să existe pentru restul umanității. Afirmând aceasta, filosofia lui SHANKARA diferă în mod esențial de idealismul subiectiv al occidentalilor.

BRAHMAN și ISHVARA

Într-un anumit sens, BRAHMAN este cauza ultimă a Universului - deoarece prin acțiunea lui MAYA, aparența lumii este supraimpusă peste BRAHMAN.
BRAHMAN este cauza, MAYA efectul. Totuși, nu putem spune că BRAHMAN s-a transformat el însuși în lume sau că a creat-o, deoarece realitatea absolută este, prin definiție, incapabilă de acțiuni temporale sau de schimbări. Deci trebuie introdus un alt termen pentru a desemna principiul creator, și acesta este ISHVARA. ISHVARA este BRAHMAN unit cu MAYA - BRAHMAN împreună cu puterea sa care creează, păstrează și dizolvă Universul într-un proces fără de început și fără de sfârșit. ISHVARA este Dumnezeu personificat, Dumnezeu cu atribute.
Conform sistemului filosofic SAMKHYA, Universul este o evoluție a lui PRAKRITI - materia nediferențiată compusă din trei forțe fundamentale numite GUNAS. Creația este o perturbare în echilibrul acestor trei forțe.
GUNASURILE încep să intre într-o varietate enormă de combinații - ceva asemănător cu teoria occidentală a structurii atomice - și aceste combinații sunt elementele individuale, obiecte și ființe. Acest concept de PRAKRITI, corespunde într-o oarecare măsură conceptului lui SHANKARA de MAYA, dar cu o diferență importantă. PRAKRITI este considerată altceva decât și independentă de PURUSHA (Realitatea Absolută), în timp ce MAYA se spune că nu este Realitatea Absolută, ci este dependentă de BRAHMAN.
Există în acest caz doi Dumnezei, unul impersonal, BRAHMAN și altul personal, ISHVARA? Nu - deoarece BRAHMAN este cel ce apare ca fiind ISHVARAșatunci când este văzut prin filtrul relativ al ignoranței lui MAYA. ISHVARAșare același grad de realitate pe care îl are și MAYA. Dumnezeu Personal nu este natura ultimă a lui BRAHMAN. SWAMI VIVEKANANDA spune: "Dumnezeul personal este traducerea Impersonalului, făcută de către mintea umană."
SRI RAMAKRISHNA, care a trăit în mod continuu în conștiința lui BRAHMAN, folosea următorul exemplu: "BRAHMAN poate fi comparat cu un ocean infinit, fără început și fără sfârșit. La fel cum datorită unei temperaturi foarte joase, anumite părți ale oceanului se transformă în gheață și apa lipsită de formă pare să aibă o formă, tot astfel, prin dragoste intensă, dăruită de aspirant prin devoțiune, BRAHMAN pare că-și asumă o formă și personalitate. Dar orice formă se topește din nou atunci când Soarele Cunoașterii răsare. Atunci, universul dispare de asemenea și nu mai percepem nimic altceva decât BRAHMAN infinitul".
Deși ISHAVARA este într-un anumit sens o persoană, noi putem să îl privim ca fiind similar sau identic cu JIVA, sufletul uman individual. ISHVARA, precum JIVA, este BRAHMAN unit cu MAYA, dar cu următoarea diferență fundamentală: ISHVARA este guvernatorul și conducătorul lui MAYA, iar JIVA este servitorul lui MAYA. Putem spune deci, fără a crea un paradox, că noi suntem în același timp Dumnezeu și servitorii lui Dumnezeu. În natura noastră Absolută, noi suntem una cu BRAHMAN. În natura noastră relativă, noi suntem diferiți de ISHVARA și suntem supuși lui.
Devoțiunea față de ISHVARA, Dumnezeul personal, poate conduce omul foarte departe pe calea spirituală, îl poate transforma chiar într-un sfânt. Dar aceasta nu este cunoașterea ultimă. Pentru a fi complet eliberați trebuie să trecem dincolo de ISHVARA, să cunoaștem Realitatea Impersonală ce se află dincolo de aparența divină personală. Putem deveni BRAHMAN deoarece BRAHMAN este prezent în noi întotdeauna, dar nu vom putea deveni niciodată ISHVARA, deoarece ISHVARA este deasupra și este distinct de personalitatea noastră umană. Din aceasta rezultă că noi nu putem deveni niciodată conducătorii Universului, deoarece aceasta este funcția lui ISHVARA. Dorința de a uzurpa funcția lui ISHVARA este nebunia ultimă a egoului. Ea este simbolizată în literatura creștină prin legenda căderii lui Lucifer.
Înțeleptul yoghin VYASA, autorul lui BRAHMA SUTRAS face aceeași precizare când afirmă că nimeni nu va putea dobândi puterea creației, menținerii și dizolvării Universului, deoarece această putere aparține numai lui ISHVARA. VYASA, în comentariul său, discută această problemă în felul următor: "Dacă un om prin rugăciune față de BRAHMAN cu calități (ISHVARA) dobândește cunoașterea Supremului Conducător al lumii, în timp ce-și păstrează conștiința sa individuală - puterea sa este limitată sau nelimitată?" Când apare această întrebare, unii vor afirma că puterea sa este nelimitată și alții se vor raporta la textele sfinte (referitoare la cei care au dobândit cunoaștera lui ISHVARA) unde se spune că ei "ating propriul lor regat", "în fața lor toți zeii se închină", "Dorințele lor sunt împlinite". Dar VYASA răspunde la această întrebare adaugând la afirmația precedentă: "în afară de puterea de guvernare a Universului". Toate celelalte puteri ale lui ISHVARA pot fi dobândite de ființa eliberată, dar această putere aparține doar lui ISHVARA. De unde știm asta? Deoarece El este subiectul textelor sacre care se referă la creație. Aceste texte nu se referă la sufletele eliberate care să fi realizat actul creator, universal, în nici o afirmație de-a lor. Acestea spun, de asemenea, că puterile ființei eliberate sunt dobândite prin închinare, rugăciune și aspirație frenetică îndreptate către Dumnezeu; deci ea nu are nici un loc în guvernarea și conducerea Universului.
În plus, dacă aceste suflete eliberate și-ar mai păstra conștiința individuală, este posibil ca dorințele lor să difere și astfel, în timp ce unul dorește creația, altul poate dori distrugerea universului. Singura cale de a evita acest conflict este de a face ca toate voințele să se subordoneze unei singure voințe. Deci, trebuie să concluzionăm că voința ființelor eliberate este dependentă de voința Conducătorului Suprem. Dacă există doar o conștiință, doar Unicul BRAHMAN, cine este văzătorul și cine este văzutul? Cine îl vede pe BRAHMAN, ca ISHVARA, și ce este JIVA? Sunt ei diferiți sau sunt Unul?
Atâta timp cât omul este în interiorul limitărilor lui MAYA, Unicul este văzut ca fiind multiplicitatea. Ignoranța nu ne poate duce mai departe decât la adorarea Aparenței; iar ISHVARA este suveranul întregii aparențe - cea mai înaltă idee pe care mintea umană o poate nutri și pe care inima umană o poate iubi. Mintea umană nu poate niciodată să sesizeze Realitatea Absolută. Ea poate doar intui prezența sa și poate adora imaginea sa proiectată în manifestare. Prin această adorare mintea se purifică, ideea egoului este anihilată, supraimpunerea încetează, ISHVARA și aparența lumii dispar ambele în lumina conștiinței transcendente în care nu există nici văzător nici văzut, nimic altceva decât BRAHMAN, Unicul, Cel ce cuprinde Totul, aflat dincolo de timp.

PROBLEMA RĂULUI

Orice religie sau sistem filosofic vorbește despre problema răului și din nefericire, aceasta este o problemă care de obicei este tratată cu superficialitate. "De ce", se întreabă unii, "permite Dumnezeu manifestarea răului, din moment ce el însuși este întreaga bunătate?"
În general, în gândirea religioasă occidentală se dă unul din cele două răspunsuri obișnuite. Uneori se spune că răul are un scop educativ și impulsionant. Dumnezeu ne pedepsește pentru păcatele noastre dându-ne război, foamete, cutremure, dezastre și boli. El folosește tentația fie direct, fie prin intermediul necuratului pentru a ne testa și a întări virtutea și bunătatea. Aceasta este genul de răspuns pe care îl dă Vechiul Testament. El acum nu mai este acceptat de majoritatea teologilor, deși, așa cum vom vedea, el conține într-o anumită măsură adevărul, conform filosofiei VEDANTA. Celălalt răspuns - acceptat acum pe o scară mai largă - este acela că răul este pur și simplu o neînțelegere a binelui.
Filosofia VEDANTA nu este de acord cu nici unul dintre aceste răspunsuri - cu cel de-al doilea chiar mai radical decât cu primul. Cum, întreabă ea, poate răul să se schimbe în bine privindu-l doar într-un mod aparte? Durerea și nefericirea pot fi depășite mai ușor dacă ne îndreptăm mintea către Dumnezeu, dar ele sunt totuși experiențe foarte reale, chiar dacă durata lor este limitată. VEDANTAșacceptă că răul, în sens absolut, este nereal. Dar ne reamintește că din acest punct de vedere, binele, de asemenea, este nereal. Realitatea Absolută este dincolo de bine și rău, plăcere și durere, succes și dezastru. Atât binele cât și răul sunt aspecte ale lui MAYA. Atât timp cât MAYA există, ele există. În interiorul lui MAYA ele par a fi reale.
Întrebarea "De ce permite Dumnezeu existența răului?" este de fapt o întrebare prost pusă. Este la fel de absurd ca și cum am întreba "De ce Dumnezeu permite binele?". Nimeni astăzi nu ar întreba de ce ploaia "a permis" o inundație catastrofală; nimeni nu ar blama focul deoarece el arde casa unui om și nici nu l-ar adora deoarece ajută să fie gătită hrana. Tot astfel, nu putem spune că BRAHMAN este "bun" în sensul personal al acestui cuvânt. BRAHMAN nu este "bun" în sensul în care Isus Hristos a fost "bun" pentru că bunătatea lui Hristos a fost în interiorul lui MAYA; viața sa exprimă Lumina Realității Ultime reflectată în lumea relativă.
Realitatea însăși este dincolo de orice fenomen; chiar dincolo de cel mai nobil fenomen. Ea este dincolo de puritate, frumusețe, fericire, glorie sau succes. BRAHMAN poate fi descris ca "bun" numai atunci când prin aceasta vrem să spunem că Conștiința Absolută este Cunoaștere Absolută și că Cunoașterea Absolută este Beatitudine Absolută.
Dar ne putem gândi că întrebarea nu se referă la BRAHMAN. Poate, în această întrebare, Dumnezeu "înseamnă" ISHVARA, conducătorul lui MAYA. Dacă problema este pusă astfel, poate filosofia VEDANTA să fie de acord cu Vechiul Testament, în care Dumezeu era un dătător de legi, un Tată oarecum imprevizibil, ale cărui căi nu erau ale noastre, ale cărui pedepse și recompense păreau a fi uneori nemeritate și care ne lasă să cădem în tentație? Răspunsul este da și nu. Doctrina VEDANTICă a KARMEI este o doctrină a dreptății absolute, automate. Circumstanțele vieții noastre, durerile și plăcerile sunt toate rezultatul acțiunilor noastre trecute din nenumăratele existențe anterioare, provenind dintr-un timp fără început. Văzută dintr-un punct de vedere relativ, MAYA este nedreaptă. În realitate noi avem exact ceea ce merităm, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă ne plângem de o injustiție aparentă, aceasta se datorează unei greșeli pe care am făcut-o în trecutul îndepărtat, de care noi nu ne aducem aminte. Noi nu avem de ce să mulțumim sau să acuzăm pe altcineva, decât pe noi înșine. Este inutil să îl acuzăm pe ISHVARA și să-l considerăm responsabil de problemele noastre. Este inutil să inventăm un diavol ca un alibi pentru slăbiciunea noastră. El este o creație a lui MAYA.
Privind dintr-un punct de vedere relativ, această lume a aparențelor este un loc care ne face adesea să suferim. Totuși clarvăzătorii, fiind înzestrați cu o mai mare putere de cunoaștere, ne spun altceva. Din momentul în care devenim conștienți de ATMAN, de Realitatea Esențială ce există în noi înșine, lumea capătă un aspect foarte diferit de cel de până atunci. Ea nu mai este o curte de justiție, ci un fel de școală a transformării spirituale. Binele și răul, durerea și plăcerea există încă, dar ele par a fi mai degrabă ca niște instrumente de gimnastică ce pot fi folosite pentru a ne face corpul puternic. MAYA nu mai este o roată ce se învârte fără sfârșit, o roată a plăcerii și a durerii, ci un munte care poate fi urcat către conștiința Realității beatifice a Sinelui. Din acest punct de vedere, norocul și nenorocul sunt ambele o expresie a necesității. Orice experiență ne oferă șansa construirii unei reacții a ei, o reacție care ne ajută să rupem un lanț din înlănțuirea lui MAYA și care ne aduce mai aproape de eliberarea spirituală. SHANKARA distinge deci două feluri de MAYA - AVIDYA (răul sau ignoranța) și VIDYA (binele). AVIDYA este ceea ce ne face să ne îndepărtăm de Sinele Real și ne ascunde cunoașerea Adevărului. VIDYA este ceea ce ne permite să ne apropiem de Sinele Real, îndepărtând vălul ignoranței. Atât VIDYA cât și AVIDYA sunt transcense în momentul în care trecem dincolo de MAYA, în Conștiința Realității Absolute.
S-a spus deja că principiul lui MAYA este supraimpunerea ideii de ego peste ATMAN, Sinele Real. Ideea de ego reprezintă o tendință falsă a individualității, aceea că suntem diferiți de aproapele nostru. Rezultă deci că orice act care contrazice această idee ne va îndepărta cu un pas de Cunoașterea Adevărată, de Conștiința Realității Interioare. Dacă recunoaștem înrudirea esențială ce există între noi și aproapele nostru, vom încerca să ne manifestăm sincer, onești, plini de iubire față de el. Dacă luptăm pentru drepturi egale, justiție și abolirea discriminărilor de rasă, clasă socială și credință, noi de fapt anulăm ideea egoului și ne îndreptăm către o conștiință Universală, către existența nonindividuală, aflându-ne totuși în continuare sub forța lui MAYA. Toate aceste acțiuni și motivații aparțin tendinței numită bunătate etică, așa cum toate motivele și acțiunile egoiste aparțin unei răutăți etice. În acest sens și doar în acest sens, bunătatea poate fi numită mai reală și mai validă decât răul deoarece acțiunile și gândurile rele ne închid și mai adânc în MAYA,ân timp ce acțiunile și gândurile bune ne deschid către Conștiința Realității.
Cuvintele "păcat" și "virtute" sunt, într-un anumit sens, negate de spiritul filosofiei VEDANTICE, deoarece ele implică în mod necesar un simț al posesivității cu privire la gând și acțiune. Dacă spunem "Eu sunt bun" sau "Eu sunt rău", noi gândim doar în limbajul lui MAYA. "Eu sunt BRAHMAN" este singura afirmație adevărată pe care fiecare din noi o poate face. Nu trebuie să uităm niciodată că atitudinea etică este un mijloc și nu un scop în sine.
Cunoașterea Realității Ultime este singura cunoaștere adevărată. În afara ei, inteligența noastră profundă nu este decât neagra ignoranță, iar aderarea strictă la anumite reguli etice nu înseamnă decât un lucru inutil, fără SENS.

SCOPUL SUPREM

Se poate reproșa faptul că filosofia VEDANTA, ca orice alt sistem religios de gândire, este bazată pe o ipoteză centrală. Cu siguranță, scopul suprem al vieții este cunoașterea lui BRAHMAN - dacă BRAHMAN există. Dar putem noi fi siguri de aceasta? Nu ar putea fi posibil să nu existe nici o Realitate Ultimă a Universului? Nu ar putea fi posibil ca viața să fie doar un flux fără sens de transformări, de procese fizice și mentale în continuă schimbare ?
Ceea ce este atractiv în filosofia VEDANTA este tocmai această apropiere de adevăr nedogmatică și pur experimentală. SHANKARA nu ne spune că trebuie să acceptăm ideea existenței lui BRAHMAN ca pe o dogmă, ca pe o condiție absolut necesară, înainte de a aborda viața spirituală. El ne îndeamnă să găsim aceasta noi înșine prin noi înșine. Nimic și nimeni, nici un învățător, nici o carte sfântă - nu pot face aceasta pentru noi, deși învățătorii și scripturile ne pot încuraja efortul personal și pot fi de un foarte mare ajutor.
Imaginează-ți că această confruntare referitoare la existența sau absența Divinului se realizează într-un proces în care tu ești judecătorul. Încearcă să asculți imparțial martorii ambelor părți. Martorii pentru BRAHMAN sunt clarvăzătorii și sfinții care afirmă că au cunoscut Realitatea Eternă. Analizează personalitățile lor, cuvintele lor, circumstanțele preafericite ale vieții lor sfinte. Întreabă-te: "Sunt acești oameni ipocriți sau mincinoși, sau ei spun adevărul?" Compară învățăturile conținute în Marile Scripturi ale lumii și întreabă-te: "Se contrazic între ele, sau în esență ele sunt de acord?" Apoi, dă-ți verdictul.
Dar o simplă acceptare nu este suficientă, așa cum insistă marele înțelept SHANKARA. Acesta este doar un pas preliminar către participarea activă în căutare. Experiența directă și personală este singura dovadă satisfăcătoare a existenței lui BRAHMAN și fiecare dintre noi trebuie s-o realizeze. știința modernă merge și ea, e adevărat pe o cale mult mai lungă, spre confirmarea viziunii VEDANTICE. Ea admite că, pe diferite nivele, conștiința poate fi prezentă pretutindeni. Diferențele dintre obiecte și creaturi sunt doar diferențe de suprafață, fiind vorba de diferite aranjamente ale matricilor atomice. Elementele pot fi schimbate în alte elemente. Identitatea sau diferența este doar provizorie. știința nu a acceptat încă conceptul Realității Absolute, dar cu siguranță nu îl exclude. SHANKARA nu știa nimic despre știința modernă, dar demersul său este în mod fundamental științific. El se bazează pe practica discriminării - o discriminare care trebuie să fie aplicată asupra noastră și în orice circumstanță, și asupra oricărui obiect al experienței noastre, în orice moment al vieții noastre. Din nou și din nou, de mii și mii de ori pe zi trebuie să ne întrebăm cu luciditate și detașare, în legătură cu noi și cu toate obiectele percepute, cu gândurile și cunoașterile realizate: "Este aceasta real sau nereal? Este aceasta natura sa esențială sau doar o aparență?" Astfel pătrundem din ce în ce mai adânc și curat în Adevăr.
Cu toții știm că existăm. Suntem cu toții conștienți de propria noastră conștiință. Dar care este natura acestei conștiințe, a acestei existențe? Discriminarea ne va dovedi că ideea egoului nu este o realitate fundamentală. Există ceva dincolo de ea. Noi putem numi acest ceva "BRAHMAN" - dar "BRAHMAN" în acest caz nu este nimic altceva decât un alt cuvânt. El nu revelează natura esențială a lucrului pe care-l căutăm.
Poate fi BRAHMAN cunoscut la fel ca o substanță sau ca un lucru existent? Nu în înțelesul obișnuit al cuvântului. A cunoaște ceva înseamnă a obține o cunoaștere obiectivă despre acel ceva și o asemenea cunoaștere este relativă depinzând de spațiu, timp și cauzalitate. Noi nu putem să cunoaștem Conștiința Absolută, deoarece Conștiința Absolută este Cunoașterea însăși. BRAHMAN este sursa tuturor celorlaltor cunoașteri; el cuprinde cunoscătorul, cunoașterea și ceea ce este cunoscut. El este independent de spațiu, timp și cauzalitate.
În acest sens, practica discriminării diferă de metodele cercetării științifice. Omul de știință se concentrează asupra unui obiect al cunoașterii și îl pătrunde, dincolo de aspectul fizic și de capacitatea de percepție a simțurilor, cu ajutorul aparatelor, analizei chimice, matematicii și așa mai departe. Căutarea sa se extinde, precum o călătorie, din ce în ce mai adânc în timp și spațiu. Filozoful religios încearcă să anihileze timpul și spațiul, dimensiunile ideii egoului și astfel descoperă Realitatea care este mai aproape de el și mai prezentă decât egoul, corpul sau mintea. El încearcă să fie conștient de ceea ce el deja și dintotdeauna este - și această conștientă conștiență nu este un aspect al conștiinței, ci conștiința însăși. Clarvăzătorul eliberat nu numai că îl cunoaște pe BRAHMAN: el este BRAHMAN. El este Pură Existență, El este Cunoaștere și Beatitudine Absolută. Libertatea Absolută nu este ceva care să fie atins. Cunoașterea Absolută nu este ceva care să fie câștigat. BRAHMAN nu este ceva care să fie găsit. Doar ignoranța este cea care trebuie să fie depășită. Procesul discriminării este un proces de negare a ignoranței. Natura noastră reală există dintotdeauna. Noi suntem BRAHMAN - și doar ignoranța noastră ne desparte de această cunoaștere. Conștiința transcendentă, sau unirea cu  BRAHMAN, nu poate fi niciodată dobândită prin metodele cercetării științifice, deoarece asemenea cercetări depind, în ultimă instanță, de percepția simțurilor, iar BRAHMAN este dincolo de tărâmul simțurilor. Dar aceasta nu înseamnă că suntem inevitabil supuși incertitudinilor - sau credinței oarbe în experiența clarvăzătorului eliberat sau a maestrului - până când atingem Scopul Suprem. Chiar și puțin efort în meditație, însoțit de aspirație și credință în Dumnezeu ne vor fi recompensate cu o viziune beatifică ce exprimă o conștiință mult mai vastă și o convingere fermă că aceasta este adevărata cale către adevăr și pace - că nu ne dezamăgim sau ne hipnotizăm - că această Realitate ESTE accesibilă. Binențeles, pe calea spirituală pe care o avem de parcurs până la Scopul Ultim, Adevărul Divin,  vor exista urcușuri și coborâșuri, momente de incertitudine uneori, dar ne vom întoarce întotdeauna la următoarea convingere:
"Nici un progres spiritual, oricât de mic ar fi el, nu este pierdut sau irosit."

METODE ȘI MIJLOACE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA CONȘTIINȚEI TRANSCENDENTE

Există multe căi pentru a atinge Conștiința Transcendentă. În sanscrită aceste căi sunt numite YOGA sau căi de unire cu BRAHMAN. Diferitele forme de YOGA sunt adaptate diferitelor temperamente umane. Într-adevăr, fiecare ființă se va apropia de Realitate într-o manieră diferită, specifică tendințelor sale temperamentale. Există patru YOGA principale care sunt recunoscute în general în literatura religioasă hindusă - KARMA, BHAKTI, JNANA și RAJA. Pe scurt, caracteristicile lor sunt următoarele:
KARMA YOGA - așa cum numele său o indică se referă la muncă și acțiune. Prin atitudine detașată față de scop sau față de acțiune în sine, privind orice activitate ca fiind o ofrandă adusă lui Dumnezeu, realizându-ne datoriile fără anxietate și fără să ne preocupăm de ideea de succes sau eșec vom anihila în mod gradat ideea egoului. Prin KARMA YOGA noi transcendem KARMA și experimentăm Realitatea Ultimă, care este dincolo de acțiune.
BHAKTI este YOGA devoțiunii - devoțiune pentru ISHVARA, Dumnezeu personal, ori față de un mare învățător,ISUS HRISTOS, BUDDHA, RAMAKRISHNA. Prin această devoțiune, prin această ofrandă a iubirii către un ideal încarnat, adoratorul își va transcende în ultimă instanță personalitatea sa limitată și chiar obiectul adorat, care nu este decât o reflexie a Supremului Absolut, BRAHMAN. Aceasta este YOGA ritualului, rugăciunii, a sacramentelor religioase. Ritualul joacă un rol important, pentru că el reprezintă un ajutor fizic în concentrare - deoarece actele unui ritual, precum acțiunile din KARMA YOGA, păstrează mintea focalizată, o ajută să se mențină ferm asupra obiectului concentrării, pentru a se întoarce în final la sursa sa originară. Pentru marea majoritate a oamenilor, aceasta este calea cea mai ușoară.
JNANA YOGA, pe de altă parte, este mai potrivită pentru cei ce au un intelect puternic. Aceasta este numită și YOGA discriminării pure. Ea transcende intelectul prin puterea intelectului. Nu este nevoie de adorarea lui ISHVARA, nu este nevoie de altare, de imagini, de ritualuri. Aspirantul urmărește o apropiere imediată de NIRGUNA BRAHMAN (BRAHMAN fără atribute). Această cale poate fi mai directă, dar, de asemenea, este o cale foarte grea, accesibilă celor puțini.
RAJA YOGA - YOGA meditației, combină, într-o anumită măsură celelalte trei forme de YOGA. Ea nu exclude KARMA YOGA și se folosește atât de BHAKTI cât și de JNANA în demersurile lor - deoarece adevărata meditație este o armonizare a devoțiunii și discriminării.
Prin temperament, SHANKARA a fost înclinat către JNANA YOGA, așa cum o dovedesc de altfel și textele din această carte; el era înzestrat, de asemenea, cu o mare putere de iubire. Renunțarea, Discriminarea, Controlul de sine, acestea erau cuvintele sale cheie. Unii pot considera că afirmațiile lui sunt prea austere, mai ales în prima parte a dialogului din VIVEKA CHUDAMANI; dar această precizie și austeritate îi face mesajul foarte clar și viu, și ne scutește de pericolele unui sentimentalism pueril, de excesul de optimism, de confundarea unei devoțiuni adevărate cu o simplă trăire emoțională egotică.
SHANKARA nu era supus iluziei acestei lumi, lui MAYA. El condamnă aparentele plăceri și bucurii cu o mare fermitate. Chiar din acest motiv el a fost capabil să descrie atât de clar transformarea completă a Universului ce are loc în fața ochilor clarvăzătorului eliberat. Când este experimentat BRAHMAN, când toate creaturile și obiectele sunt văzute în relația lor reală cu Absolutul, atunci această lume este într-adevăr un paradis; nu este nimic altceva decât BRAHMAN, nimic altceva decât Conștiință, Cunoaștere Adevărată și Pace Beatifică.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> Maeștrii și învățătorii spirituali ai planetei, SHANKARA
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 2 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !