Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 12:18
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Mărturii


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Cereri
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.4.2008, 05:26 View PostDownload Post

Pe lângă relatări am primit și mai multe mesaje în genul celui de mai jos:

"Dragi yoghini, vă rugăm să îl convingeți pe Grieg să mai facă încă o exemplificare specială cu tema "Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde, de miliarde de ani." Relatările sunt uimitoare și mărturisesc că nu am realizat meditația; cred că sunt foarte mulți care ar dori repetarea ei. Vă mulțumesc."

Redactia Yogaesoteric
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Mărturii (71-81)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.4.2008, 05:42 View PostDownload Post

Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?
Mărturii (71-81)


71. Această exemplificare a trezit în mine conștiința necesității evoluției spirituale și a desăvârșirii

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Această exemplificare a venit ca o sincronicitate pentru mine, deoarece sunt deja câteva luni de zile de când mă întreb aproape zilnic și la modul din ce în ce mai serios: „Ce va fi?”, „Ce este existența?”, „Cum este Dumnezeu, cum și când voi reuși să Îl cunosc cu adevărat?” Mi-am dorit mult ca această exemplificare să îmi aducă răspunsul la aceste întrebări și la alte întrebări existențiale pe care mi le pun. M-a fascinat încă de la început tema meditației și, de ce să nu recunosc, am sperat chiar, că datorită naturii ei atât de complexe va reuși să mă oprească măcar pentru un moment din cercul vicios al mentalului discursiv și al egoului care urmăresc să aibă cunoașterea prin ei înșiși. Dar exemplificarea a început și eu mă simțeam foarte încordată datorită acestei dorințe egotice de  A SIMȚI. Am înțeles astfel că în acest mod nu voi obține niciun rezultat și de aceea am urmărit cu toată ființa mea să îmi amplific cât de mult pot o stare de umilință și abandon în fața Divinului. Când aceasta s-a produs, am perceput cum întreaga ființă mi s-a relaxat și detensionat, percepeam o activare foarte intensă la nivelui lui VISHUDDHA CHAKRA și SAHASRARA. Urmăream să mă proiectez în viitor, deși totuși intuiam că această temă de proiecție are de fapt o altă menire decât aceea de a urmări cumva să afli ce va fi în viitor. Așa că ceea ce percepeam foarte pregnant era de fapt o stare de transcendență. Simțeam cum sunt resorbită în această  stare de transcendență dar acel ceva pe care îl numim ego nu îmi dădea drumul să mă duc cu totul în această stare.

Noi existăm în eternitate

Am mai simțit foarte clar cât de mici suntem în fața lui Dumnezeu și că doar El și numai El poate cunoaște cu adevărat ce va urma să fie. Apoi  am conștientizat că ceea ce de fapt ar trebui să ne preocupe este clipa prezentă și că prin trăirea clipei prezente fiecare dintre noi contribuie la crearea clipei viitoare. Am mai simțit că existăm în eternitate și că, chiar dacă întreaga lume va fi resorbită, ea totuși va continua să existe în Dumnezeu, în eternitate. Iar aceste fenomene de creație și resorbție sunt de fapt un joc al existenței lui Dumnezeu. Toate aceste trăiri au fost simțite ca adevărate revelații și înțelegeri interioare în profunzimile ființei mele.

Ca o sinteză a acestei exemplificări pot spune că ea a contribuit la a mă ajuta să conștientizez măreția lui Dumnezeu care este mereu imprevizibil și misterios. De asemenea am putut simți foarte explicit, aș putea spune, cât de mult ne împiedică ego-ul să ne abandonăm cu adevărat în fața lui Dumnezeu, deoarece îl percepeam (ego-ul) în ființa mea ca ceva distinct care m㠄leaga de mâini și de picioare” și nu îmi lăsa libertatea.
Ca urmare a  acestei exemplificări, am remarcat o amplificare a aspirației spirituale și de asemenea ea a contribuit mult la o conștientizare mai clară a adevăratului nivel spiritual la care mă aflu și mi-a dat un impuls spre a urmări să fac tot posibilul pentru a ajunge cât mai sus cu putință și de a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu.

Mulțumesc foarte mult lui Grieg pentru această exemplificare, care a trezit în mine cu mult mai mult conștiința necesității evoluției spirituale și a desăvârșirii.
Cami, anul 11

72. Ne vom regăsi cu toții în marea Sferă Divină

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Înca de la consacrare totul era liniște, pace profundă, calm... momentul în care meditația a început a coincis cu transpunerea mea într-un alt plan plin de o lumină alb-strălucitoare. Acolo am întâlnit multe sfere, așezate aparent aleatoriu ca piesele unui puzzle tot de lumină, dar de altă intensitate, ce comunicau între ele instantaneu, telepatic aș putea spune. Erau foarte frumoase, pline de lumină și energie divină, de iubire nesfârșită, încărcate de Dumnezeu; toate îmi urau „Bun venit acasă!!” și se bucurau că am reușit să găsesc calea înapoi acasă. La conștientizare mi-am dat seama că de fapt fiecare era așezată acolo unde trebuie pentru ca împreună să formeze Marea Sferă Divină din care și noi facem parte iar într-o zi ne vom regăsi în Ea.
Cu drag, Mari, anul 3

73. Un mister viu mă atrăgea ca un magnet

Tema meditației suna atât de provocator, încât mobilizarea generală interioară s-a produs spontan. O priză de conștiință globală intra în faza de receptivitate specifică meditațiilor susținute subtil telepatic de la distanță. De obicei, în spatiul interior începea să crească o anumita vibrație, care încet încet mă cuprindea mai mult sau mai puțin. De data aceasta, a fost total diferit. Dacă înainte energiile subtile dansau într-un spațiu interior, pe un fundal, de data aceasta am avut percepția clară că fundalul se mișcă și nu ceva pe el. La celelalte tipuri de meditații energia apărea și se amplifica sub ochii mei subtili într-un proces controlabil, observabil. De data aceasta s-a aprins însă fundalul. Nu-mi apărea nimic subtil la orizont pe care să mă pot focaliza, dar m-am trezit dintr-o dată că spațiul interior în care credeam că o să se petreacă ceva a început să se miște. Să pulseze. Într-un mod diferit de ce știam eu. O prezență misterioasă (că altfel nu pot să o numesc) s-a instalat ca din senin, fără ca eu să îi fi putut contoriza apariția. Senzație de dens amestecat cu vibrații foare înalte. Un fel de pulsație pe care o resimțeam ca o absorbție. Percepție a unei vidări interioare care nu lăsa o senzație de plin, dar care parcă umplea totul. Abstragerea naturală a simțurilor. Un mister viu care mă atrăgea ca un magnet. Senzație de măreție și greutate. Senzație de singur în fața misterului pe care nu simțeam nevoia să mi-l explic. Mai degrabă să devin și eu mister. O atracție către necunoscut, fără nicio frică. Iminența unei revelații...

74. Eram deplin conștientă de esența mea divină nemuritoare

Am început să fac consacrarea fructelor acestei exemplificări la ora stabilită fără să am nicio idee preconcepută, deschisă să percep ce urma să se petreacă. Am simțit distinct cele două părți ale exemplificării: în prima parte, care a fost realizată pe fond muzical am perceput ființa mea îmbăiată în lumină albă, strălucitoare, această percepție fiind însoțită de o stare foarte plăcută de pace, încredere și de liniștire a minții; mă simțeam înconjurată de pretutindeni de prezența inefabilă a lui DUMNEZEU TATĂL și ocrotită cu iubire divină. Apoi am perceput ca și cum s-ar deschide în fața mea un drum și am înțeles că este modalitatea prin care voi putea să progresez pe calea spirituală în următoarea etapă.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În a doua parte a exemplificării care s-a realizat în liniște am perceput că existam într-un plan cauzal, mă percepeam ca o sferă în care nu există nici senzații, nici emoții și nici gânduri (adică erau transcense) și orice aspect pe care doream să îl cunosc, puteam să îl cunosc instantaneu prin identificarea cu acel aspect. Eram deplin conștientă de esența mea divină nemuritoare (Sinele suprem, nemuritor, Atman), însă această esență avea un înveliș diafan – corpul cauzal și așa cum mă percepeam pe mine percepeam și alte astfel de sfere - esențe divine nemuritoare (Sinele individual Atman) ale altor ființe cu învelișul corpului cauzal. În acea dimensiune în care existam nu percepeam curgerea obișnuită a timpului, ci ceea ce pot denumi ca atemporalitate. Folosind acea modalitate de cunoaștere mi-am manifestat intenția de a cunoște ce era în acel plan. Am constatat că totodată mențin memoria momentului prezent și că pot face ușor și firesc conexiuni între cele două momente aflate la o distanță atât de mare în timp. Astfel am putut să constat că unele ființe pe care le cunoșteam le identificam acolo în acea dimensiune, le „recunoșteam”, în timp ce în cazul altor persoane cunoscute, atunci când intenționam să le percep peste timp, am conștientizat ceva ce s-ar exprima prin: „neant”, „nimic”, „resorbție”.

Sărbătoare spirituală în sufletul meu

Mi-am dorit să percep prezența Ghidului meu spiritual acolo și am fost surprinsă să conștientizez prezența sa într-o manieră complet nouă: era similar percepției pe care o aveam asupra propriei mele ființe. Din omniprezență s-a manifestat o formă sferică asemănătoare cu celelalte sfere percepute acolo. În urmă cu aproximativ trei ani primisem de la o prietenă o fotografie cu Ghidul meu spiritual pe care scria: „Ce ești tu am fost și eu. Ce sunt eu vei fi și tu” și iată că trăiam această realitate.

A doua zi după această exemplificare m-am întâlnit cu câțiva colegi și ne-am împărtășit experiențele. Am fost plăcut surprinsă de faptul că prima persoană care mi-a relatat ce a perceput avusese o experiență foarte asemănătoare cu ceea ce trăisem eu. Acest lucru ne-a ajutat pe amândoi să conștientizăm mai bine și să putem exprima în cuvinte ce am perceput și totodată mi-a consolidat convingerea că trăirea mea era autentică. Deși celelalte relatări pe care le-am auzit atunci nu erau similare, ceva era totuși comun: în toate simțeam omniprezența, omnisciența, omnipotența și măreția lui DUMNEZEU TATĂL.

Această experiență m-a ajutat să conștientizez o dată în plus că sunt pe o cale spirituală autentică și să am certitudinea că, dacă până în prezent am conștientizat doar în unele momente Sinele divin nemuritor Atman, voi reuși cu ajutorul lui DUMNEZEU să trăiesc deplin această stare, depășind orice limitare a timpului și a spațiului, dincolo de manifestare, în eternitate. În zilele ce au urmat exemplificării am simțit o stare de sărbătoare spirituală în sufletul meu, revigorare și recunoștință față de DUMNEZEU TATĂL pentru ceea ce mi-a dăruit.
Camelia, an 17 yoga

75. Eram infinit

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În exemplificarea spirituală excepțional㠓CE SE VA PETRECE CU MINE PESTE 777 DE MILIARDE, DE MILIARDE DE ANI? OARE VOI MAI EXISTA ATUNCI?” am simțit ceea ce nu mă așteptam. Chiar câteva zile înainte de această exemplificare, de când am aflat de această meditație m-am gândit foarte puternic și chiar am încercat să mă vizualizez în acel timp îndepărtat. Mă gândeam că probabil voi fi o piatră pe un munte, gândindu-mă că în acel timp îndepărtat totul se va relua, universurile actuale fiind dispărute demult.

Dar în seara zilei de 12 martie am avut o surpriză plăcută. La începutul meditației, în partea cu muzică am simțit cum mă dizolv, cum încetez să mai exist, cum acea muzică era totul, ea, practic, mă exprima chiar pe mine, devenisem sunet. Eram acea muzică. În momentul când muzica a încetat am încetat și eu să mai exist ca sunet, devenisem nimic. O stare pe care o mai simțisem până atunci. Practic eu încetasem să mă mai manifest în orice fel dar în același timp și existam. Lumea care până atunci exista dispăruse.Totul era în mine, eu eram în vid total, nu mă manifestam în niciun fel, nu eram nici piatră, nici om, nici adiere, eram absolut nimic. Deși nu mă manifestam am putut sesiza totuși, că percepția mea asupra spațiului era foarte, foarte dilatată, cred că eram infinit. Asta am simțit eu în acea exemplificare specială.

După acea seară specială mi-am dat seama că cel mai important lucru din Univers, care poate fi numit Dumnezeu, Alah, Paramasiva este, de fapt, acea energie a nimicului care nu se manifestă în vreun fel dar ea acoperă întreaga manifestare și deși, repet, ea nu se manifestă în niciun fel, ea este acea energie care ține lucrurile închegate.
I.I, necursant

76. Mistere mă inconjurau și mă hrăneau...

Abia mi-am pus întrebarea și respirația mi-a devenit ritmată, liniștită. Mi-a atras atenția că parcă o priveam din exterior, eram conștientă de ea de undeva dinafară. Respiram în continuare, când mi-am dat seama că ființa mea nu mai era așa cum știam eu că e de obicei - eram acum un spațiu amplu, asemeni unui univers, care respira și eu eram și dincolo de el. În mine se desfășurau galaxii, se nășteau stele, pe un fond de vid întunecat, dar plin totodată de compasiune și căldură. Pe măsură ce respiram, universul din interior se transforma. Eram conștientă de fiecare părticică a lumilor, dar și de ansamblul lor. Deodată mi-a apărut întrebarea: "Și dincolo de mine, ce e?". Am simțit atunci universuri paralele, ce mă pătrundeau și erau autonome totodată. Puntea dintre noi era ușor de parcurs - într-o secundă -  căci vedeam și acest univers, și celelalte. Fericirea care m-a cuprins atunci a născut în lumi lumini feerice. Eram ca și când trăiam din eternitate, în eternitate. Mistere mă inconjurau și mă hrăneau.
Când am deschis ochii, m-am regăsit în afară ceea ce eram înainte de meditație. Dar mă percepeam în continuare prezentă în mine, univers ce respira și comunica de aici cu veșnicia.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În zilele următoare au fost clipe în care mă descopeream brusc în afara mea, privindu-mă cu detașare și atenție în acțiunile pe care le făceam. Atunci o pace profundă se instala în universul interior și o bucurie fără motiv urca din adânc, însă o bucurie lină, ca un zâmbet.

Mulțumesc pentru acestea Ghidului spiritual drag, care prin iubirea și dăruirea sa a deschis porți către Lumina Divină.
Adela Sîmbotin, anul 17, Cluj

77. Toate inimile au început să bată la unison

A venit un moment al evoluției mele, pornind de foarte de jos, când am realizat că a iubi dorințele, ambițiile, concursul de orgolii nu vindecă sufletul și nici nu-l înalță. În acel moment am simțit realmente că mi-a înghețat inima. Un val rece s-a ridicat din adâncul meu și a împietrit toate sentimentele față de oricine și orice. Aceasta a fost starea mea sufleteasca în ultimele luni. Dar n-am cedat. Probabil că merit. Am descoperit în meditația de Revelion 2008, un Ocean de Energie Vindecatoare, apoi ultimele meditații care parcă au fost un răspuns al Tatălui Ceresc la rugăciunile mele neîncetate.

Cu mare nerăbdare am făcut prima meditație, de ziua d-lui Grieg în care dânsul mi-a arătat viața din punctul lui de vedere, ca o Mare Sărbătoare, nu doar a unei zile de naștere; în care “toți suntem una”. Surpriza copleșitoare a fost când “toate” inimile au început să bată la unison până când s-au topit în Pace-Neant. Acesta a fost un cadou de neimaginat din partea dânsului pentru mine de ziua lui și nu am cuvinte să-i mulțumesc. Ce cadou i-am facut eu lui, asta numai el poate zice.

Am descoperit că sunt îndrăgostită de viață

Apoi am făcut și a doua meditație cu o deschidere maximă posibilă din partea mea. În timpul primei părti se mișcau în mine valuri puternice de energie și m-am concentrat să nu le împiedic, să le las în voia lor. Iar în a doua parte am început să mă scufund în mine, tot mai adânc, mai adânc, cu fiecare val de scufundare simțind noi și noi dimensiuni, până ce eram toată pierdută în ființa mea, într-o stare incomparabil mai complexă și în care nu am simțit frică, spre deosebire de meditațiile mele particulare. Apoi am așteptat să treacă zilele și să văd consecințele. Și am descoperit că sunt îndrăgostită.

Îndrăgostită de viață, de ființa mea chiar. Și mai mult, văd iluzia suferinței ce n-am înțeles în mesajul d-lui Grieg de Revelion. Dar am descoperit și că în mine există un „punct magnetic” spre care simt că trebuie să-mi dezvolt libertatea de a mă îndrepta, să-mi dezvolt abilitatea de a lăsa TOTUL deoparte și de a urma acel PUNCT.

SUNT FERICITĂ și acesta e doar începutul.
Îți mulțumesc, Tată Ceresc!
(Într-o seară am încercat să repet meditația și am constatat că-i lipsește… forța antigravitațională?)
Rita, an 3, cursul prin corespondență

78. Momentul adevărului

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Dinainte de a începe meditația specială simțeam că se apropie pentru mine ,,momentul adevărului”. M-a cuprins o emoție foarte placută știind că aveam întâlnire cu Dumnezeu, în sufletul meu. În timpul meditației am avut o stare de profundă absorbție în inima mea, în sufletul meu, parcă acolo exista totul. Pe fondul unei stări de pace la nivelul sufletului, cum n-am mai avut, m-am simțit parcă translatat într-o altă dimensiune spațio-temporală, eram un suflet care contempla, de la distanță, două galaxii. Trecerea la noua dimensiune pentru mine s-a făcut brusc, dintr-o dată.

Ca efect principal pentru mine a fost că este cu putință să-L simt pe Dumnezeu în sufletul meu, m-am convins încă o dată că Dumnezeu este foarte aproape de mine iar, să zicem secundar, ȘTIU, cum să abordez de acum ÎNAINTE tehnica de PHO-WA.                      
Mulțumesc Doamne, mulțumesc Grieg!
Hurmuz Costel
                                     
79. Devenisem una cu Conștiința Macrocosmică

În ziua în care s-a făcut exemplificarea am fost destul de obosită și nu am avut timp să mă pregătesc prea bine. Totuși, deși doar pentru un scurt timp... am perceput că devenisem una cu Conștiința Macrocosmică. Până acum nu am știut concret ce înseamnă aceasta, era doar o noțiune pentru mine. Dar acum am perceput că din mine emana Lumina Universului și în același timp eu eram acea lumină, din mine emana întregul Univers și eram în același timp întregul Univers... era o stare foarte complexă, vastă, infinită... În sfârsit, am trăit și am înteles ce înseamnă faptul că totul are o structură holografică, deoarece, deși eram una cu acea Conștiință Macrocosmică, totuși existam și ca o conștiință individuală dar nu separată de ea (de Conștiința Macrocosmică) ...
( anul 14)

80. Era ca o întoarcere acasă...

Doresc să fac o relatare legată de unele stări pe care le-am perceput într-o zi extraordinară. Am să scriu pentru început ceea ce am simțit la exemplificarea spirituală excepțională cu ocazia zilei ghidului spiritual.
Am închis ochii și l-am perceput în fața mea și m-am concentrat și asupra lui SAHASRARA. Imediat după ce am facut aceasta am simțit cum o energie foarte mare mă atrage în sus precum un aspirator, iar acest lucru s-a petrecut foarte rapid. Brusc nu mai aveam corp fizic, nu mai aveam contur, iar în jurul meu nu mai exista nimic care să aibă forme sau limite, la fel era și timpul. La un moment dat am încercat să percep ceva din mine sau dinafara mea pentru că totul se petrecuse așa de repede încât parcă nu-mi venea să cred ceea ce se întâmpla cu mine, dar starea era mereu aceeași, că nu mai exist așa cum eram înainte. Eram doar energie, o sferă de lumină alb- strălucitoare și simțeam o stare foarte mare de fericire. Trăiam o stare de liniște, vid și pace și nu mai exista nimic nici în mine și nici în afara mea.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Eram ca un soare, împreuna cu mai mulți astfel de sori, care pluteam parcă în Univers și peste tot era o stare de iubire și de liniște, o stare că nu mai exist și în același timp că sunt peste tot. Simțeam cum noi oamenii suntem acești sori de lumină alb-strălucitoare și plutim în Univers și ne îndreptăm spre un soare mai mare și intrăm în acel soare. Acel soare mai mare era Dumnezeu, care ne cuprindea pe toți. Deși nu avea brațe fizice, aveam senzația că ne cuprinde cu niste brațe de o imensă iubire. Am simțit doar o stare de liniște, echilibru și de armonie peste tot, iar fiecare sferă de lumină, fiecare soare mai mic știa exact ceea ce trebuie să facă, iar din partea soarelui cel mare se simțea o stare permanentă de iubire, armonie și mulțumire. Era ca o întoarcere acasă, ca o revenire de undeva de unde am  am pornit cândva. Era ca un fel de sfârșit dar și început în același timp.

La prima parte a exemplificării excepționale: "CE SE VA PETRECE CU MINE PESTE 777 DE MILIARDE DE MILIARDE DE ANI ? OARE VOI MAI EXISTA ATUNCI?" am simțit la fel că sunt o sferă de lumină în Univers, singură, într-o stare de așteptare. Apoi dintr-o dată au apărut multe sfere de lumină alb-strălucitoare, contopindu-ne toate într-un tot unitar, fiind o lumină alb-strălucitoare, uniformă și prezentă peste tot, care avea centru, dar nu avea margini, era nelimitată, era Dumnezeu.
Bianca, anul 6, Oradea.

81. ...poți intra, ieși din timp și plonja prin spațiu

Imediat ce a început meditația spontan mi s-a activat SAHASRARA și ANAHATA CHAKRA, apoi a avut loc o trezire a energiei KUNDALINI, joc al energiilor care m-au pregătit subtil ca pentru sărbătoarea ce urma. La un moment dat la nivelul inimii, în planul conștiinței, a apărut ideea de timp și spațiu la nivel cuantic, chiar a răsărit în mine gândul „cuantica timpului” și atunci am putut percepe cele două dimensiuni ca fiind doar două legi universale pe care dacă le cunoști (cu înțelepciunea inimii) te poți juca cu ele și le poți chiar transcende; am simțit cum poți intra, ieși din timp și plonja prin spațiu. Nu era însă o senzație clară, ci mai mult o intuire.

Starea generală era de uimire că vedeam aceste două energii, de care de obicei suntem atât de înlănțuiți și de care mintea mea nici nu-mi putea separa existența (chiar înainte de a ajunge la acest curs de yoga am avut percepția faptului că timpul e relativ și că dacă i-aș găsi „secretul” l-aș putea transcende – am lucrat mult cu Marea Putere Cosmică Kali, însă nu am luat niciodată în calcul variabila „spațiu” și abia acum am realizat că una fără alta nu se poate și că asta e ce-mi lipsea). Le percepeam acum doar ca pe două legi universale, două energii atât de simplu de modulat, iar eu putând fi dincolo de ele. Ceea ce dă autenticitate experienței este faptul că brusc mi-au apărut cuvinte și noțiuni pe care eu nici nu le cunosc, de exemplu mental nici nu-mi amintesc ce este o cuantă de timp, știu că am învățat de mult în liceu ceva de acest gen, dar nu-mi amintesc exact ce spune fizica despre asta. Dar la nivelul inimii am senzația că știu/cunosc ce ar fi. De asemeni, a început o activare foarte puternică a centrului VISHUDDHA CHAKRA, poate chiar a BIJA-ei – pentru că simțeam un punct mic, extrem de puternic și care mă ardea intens, dar plăcut, undeva în zona din mijlocul gâtului, senzație care a continuat și după ce toată meditația s-a încheiat.

O bucățică de Dumnezeu!

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Un pic înainte de a începe etapa în liniște, la nivelul inimii, în planul conștiinței (folosesc această sintagmă, pentru ceva ce era mult mai profund decât o percepție la nivelul centrului de forță ANAHATA CHAKRA) am perceput cum s-a deschis o falie spațio-temporală (din nou, mental habar nu aveam ce înseamnă aceste cuvinte) ca un fel de tunel de o anumită dimensiune gigantică, dar concentrată în conștiința mea și care la „intrare” avea ca un fel de „uș㔠energetică circulară, probabil se folosește energia spiralelor yin și yang. Când a început meditația în liniște, mi-am pus întrebarea „Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde, de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?” la nivelul inimii și am căutat să pătrund în acea falie. Însă imediat apărea o resorbție foarte puternică în Sine. Am pus din nou întrebarea și iar am încercat să pătrund în acea falie, dar iar resorbție... Intuiam că peste 777 de miliarde, de miliarde de ani nu voi mai exista, dar totuși... chiar nimic?! Așa că am făcut acești pași de vreo 5 ori, după care m-am abandonat. Atunci a apărut a stare de dilatare a conștiinței și de înălțare, însă nu am vrut să-i dau atenție. La un moment dat a apărut în mine întrebarea „de ce oare a ales Grieg această cifră de 777 miliarde de miliarde de ani, fiind clar un număr simbolic? Pentru că de exemplu dacă ai aduna cei 2008 ani în care suntem acum la 1 miliard de ani ar fi fost suficient poate pentru a crea senzația de imens.) Atunci a apărut brusc, ca o basculare, o stare de macrocosmizare în care am văzut subtil planeta Pământ și senzația de 2008 de ani ca și cum ar fi fost atât de mici, cât o gămălie de ac (fără să exagerez deloc), iar eu eram (interesant că vorbesc la trecut despre ceva ce va fi in viitor – ce păcălici e timpul!) extrem de mare, având o stare de CONȘTIINȚĂ NEDIFERENȚIATĂ dar CONȘTIENTĂ! O bucățică de Dumnezeu! Dacă acum sunt o micro-firimitură de fir de praf de pe degetul mic al Divinului, atunci voi fi o Bucățică, o bucățică minunată căreia i se va încredința în grijă o părticică de Univers. Dincolo de comicul situației, senzația a fost și este copleșitoare. Acea stare de conștiință nediferențiată conștientă nu o pot descrie acum în niciun fel. De câte ori mintea încearcă să o evoce mi se pare că o imită într-un mod penibil și chiar fals. De aceea prefer să nu aduc niciun prejudiciu acelei stări ce este dincolo de orice stare. Cum am putut totuși să știu că sunt eu acea conștiință?! E acel sentiment interior pe care fiecare ființă umană îl are când se raportează la ea însăși. Știi că ești tu dar nu poți explica de ce și cum. Per general în acea conștiință era o stare de bucurie debordantă, stare care într-adevar îmi este specifică sufletului și spiritului meu.

Realizând ca eu voi fi la acel nivel de „bucățic㔠abia peste 777 de miliarde de miliarde de ani, am intuit un pic cât de mare în spirit trebuie să fie acum Grieg și am „văzut” cum, pentru el, ce se petrece acum pe această planeta e ca activitatea „extrem de important㔠dintr-un mușuroi de furnici, ceva foarte amuzant, dacă o percepi din Macrocosmos.

Astfel am învățat că există grade de evoluție și de creștere spirituală chiar și la Spiritele Eliberate.

Mulțumesc foarte mult pentru această inițiere spirituală extraordinară... care intuiesc că ascunde încă foarte multe secrete ale Universului! Am rugamintea să mai facem, dacă este voia Tatălui Ceresc, meditații de acest gen.
Cu iubire, Roxana A., an 9, București

yogaesoteric
4 aprilie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Relatări premiate prin tragere la sorți (2)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.4.2008, 06:47 View PostDownload Post

Relatări premiate prin tragere la sorți (2)

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Redacția yogaesoteric continuă premierea prin tragere la sorți a relatărilor de la exemplificarea excepțională Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani. Oare voi mai exista atunci?. Astfel, din următoarele 39 de mărturii publicate, au fost alese prin tragere la sorți pentru a fi premiate cele cu numerele 34, 36, 45, 57 și 69. Îi rugăm pe autorii acestor relatări să ne contacteze pe adresa redacției pentru a intra în posesia premiilor, care constau în cărți.
Le mulțumim tuturor cititorilor care ne-au trimis până acum cele peste 115 de mărturii. Vom continua publicarea acestora, în ordinea în care au fost primite, fără nicio excepție, precum și premierea periodică a lor prin tragere la sorți.
Așteptăm în continuare scrisorile și relatările voastre pe adresa redactie@yogaesoteric.net.

yogaesoteric
aprilie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Mărturii (82-90)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2008, 01:45 View PostDownload Post

Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?
Oare voi mai exista atunci?
Mărturii (82-90)


82. Acel moment îndepărtat este una cu momentul prezent

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Ce uimire și ce firesc în același timp... am perceput extrem de clar și simplu că toată creația, toate planurile manifestării există simultan. Tot ce apare desfășurat în timp există, de fapt, în simultaneitate. Acel „peste 777 de miliarde de miliarde de ani” este una cu momentul prezent. Îmi este greu de pus în cuvinte cum, sau, mai bine spus, ce m-am simțit în momentul trăirii acestui adevăr... nu există ființă separată sau individualitate în manifestare, există doar simplu viață (energie creatoare) care poate lua felurite forme (ființă, obiect, gând etc). Nu găsesc cuvinte potrivite să descriu simplitatea și firescul acestei trăiri.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu și lui Grieg pentru această exemplificare.  
Ștef Claudia

83. Trăiam amplu și clar starea de A FI

Aș vrea să descriu în câteva cuvinte ceea ce am simțit în timpul exemplificării din 12 martie 2008. În timpul meditației cu muzică, întreaga mea ființă a fost absorbită de un „ceva” tainic ce mă fascina; simțeam un puternic sentiment de absorbție în SAHASRARA. Nu am făcut niciun efort major pentru a-mi direcționa atenția în acest centru, dar am căutat să nu dau atenție gândurilor care-mi apăreau în minte. Eram pur și simplu fascinată și curioasă să experimentez stările pe care această meditație le va trezi în mine.
Rememorând acum trăirile de atunci aș putea spune că eram într-un fel dincolo de muzică, sau poate mă contopisem cu ea, simțindu-i energia cu care vibra. Acest acord era foarte puternic și ascendent, o energie care îmi ardea legăturile cu planul fizic.
În faza următoare, simțeam că plutesc, dar în același timp am conștientizat mult mai clar ceva în interiorul meu care îmi focaliza conștiința mult mai puternic. Simțeam în același timp că eram condensată dar și expansionată. Eram dizolvată dar și plină de energie. Trăiam amplu și clar starea de A FI. Sunt multe cuvinte care pot descrie acea senzație, dar ele par goale față de starea respectivă.

Dorul de a-L cunoaște pe Dumnezeu mă apropie de mine însămi

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.La finalul exemplificării, am căutat să înțeleg ce am experimentat și am realizat că, fiind o simplă ființă umană supusă legilor spațiului și timpului, singura modalitate în care pot să le transcend este să-mi revelez Sinele Suprem ATMAN. În felul acesta voi fi mereu ancorată în acel punct tainic și fix, oricât de mult mi-aș expansiona conștiința în timp sau spațiu (expansiune care îmi e necesară pentru cunoașterea lui Dumnezeu) – e ca și cum dorul de a-L cunoaște pe El mă apropie, de fapt, tot mai mult de mine însămi.

Aș vrea să precizez că în momentul realizării acestor meditații eram în străinătate, dar susținerea pe care am simțit-o din partea lui Grieg, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost extraordinară, ca o tainică magie. Celelalte exemplificări au fost ca niște culori foarte frumoase cu care pastelam pânza pură pe care o conștientizasem mai devreme. Energia magică căpăta fascinante modulări. Trebuie să admit că structura mea fizică nu a fost prea pregătită și că am simțit dureri, dar ele s-au calmat și au dispărut complet, chiar, în timpul meditațiilor care au urmat.

Mulțumesc din suflet lui Grieg și lui Dumnezeu.
Cu dor, Mihaela O., anul 11 București

84. Vis  împlinit

Am așteptat cu entuziasm momentul acestei exemplificări încă de când am auzit despre ea. Nu sunt practicantă yoga, dar cu vreo săptămână înainte de a auzi de exemplificare am visat că am făcut o meditație împreună cu persoana care mi-a spus despre meditație și că i-am zis că nu m-am simțit așa fericită niciodată. M-am trezit chiar în momentul în care vroiam să-i explic ce am simțit. Așa că am fost foarte nerăbdătoare să vad ce se întâmplă.
În prima fază a meditației, am început să simt valuri de căldură. După aceasta am început să percep o energie deasupra capului, parcă aveam ceva greu și strâmt pe cap. Această energie a crescut în intensitate și s-a resimțit pe întreg parcursul meditației.

În a doua fază a meditației, respirația a devenit din ce în ce mai rară și am simțit că zburam și mă învârteam parcă în jurul unui ax cu o viteză foarte mare. Simțeam ca și la decolarea avionului, o forță care mă împingea în scaun. Eram foarte fericită și un pic speriată. Nu îmi simțeam corpul, numai capul, care îmi era greu și nu puteam să-l mișc.
Înainte de meditație mă întrebam cum o să știu când să opresc muzica, dar nu a fost nevoie să mă uit la ceas, am deschis ochii cu un minut înainte de a opri muzica și cu un minut înainte de a se termina meditația. Cele 45 de minute au trecut foarte repede pentru mine.

Mai mult, la 6 zile după meditație, citeam ceva despre pace, iubire, fericire, eram concentrată asupra textului și am simțit din nou acea energie deasupra capului.
Corina

85. Sunt o galaxie

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Am simțit cum, cu mare forță și repeziciune trec printr-un tunel, la nivelul gâtului și mă proiectez prin spațiu și timp în ceva misterios, indefinibil. De aici am simțit cum coboară energia lui Dumnezeu prin creștet și se oprește în inimă, unde înflorește. M-am regăsit printre stele, în spațiul cosmic, atunci, în acel timp îndepărtat. Am căutat să simt cine sunt eu atunci. Mă identificam cu totul, eram o galaxie minunată, chiar în expansiune. Eram beatitudine. Eram nemuritoare.
Această identificare cu natura mea reală a făcut ca problemele vieții mele pământești să devină mărunte și insignifiante. Sentimentul că totul este trecător, că este doar un joc, că Eu-l meu real e cu mult dincolo, etern și fericit a persistat și m-a ajutat să rezolv multe probleme ca prin farmec, de la sine. Mulțumim, Grieg.

La a doua parte a dispărut imaginea galaxiei și s-a instalat o lumină albă, foarte condensată ce provenea din spiritul lui Dumnezeu. Sentimentul tulburător al existenței mele nemuritoare, pline de infinit și beatitudine.
Cristina, an 16

86. Peste 777 de miliarde de miliarde de ani voi fi “acolo de unde nici nu am plecat”

Am început meditația proiectându-mă cu toată ființa la nivelul lui SAHASHRARA, în același timp fiind „goal㔠de orice altceva. La scurt timp după aceea s-a produs o energizare la nivelul pieptului printr-un fel de „coborâre” a energiei; s-a creat o căldură inefabilă în această zonă și un nectar dulce extrem de savuros (SOMA) care mi-a inundat întreg pieptul (apoi s-au energizat și celelalte CHAKRA-e, în special VISHUDDHA). Apoi, pe parcursul meditației s-a mai diminuat, ca și cum ar fi trecut în plan secundar, revenind intens în final, în momentul de recunoștință față de Dumnezeu.

Atunci când conștiința s-a proiectat pentru a afla unde și cum voi fi peste 777 de miliarde de miliarde de ani (oricum nu poți cuprinde cu mintea așa ceva), răspunsul a venit instantaneu: „Acolo de unde nici nu am plecat”. Iar identitatea „celui” ce avea această experiență este cu totul diferită de ceea ce percep în mod obișnuit ca fiind eu însămi. Este un sentiment misterios, inefabil, elevat, foarte potent și superior al unei speciale „identități de sine”.
Și de fiecare dată când mai eram ulterior proiectată în acel moment foarte îndepărtat, răspunsul a fost mereu același. Iar această trăire s-a repetat de mai multe ori, a fost ca un laitmotiv al întregii exemplificări, revenind imediat după unele din experiențele ce au survenit ulterior.
La scurt timp după aceea, au început o serie de percepții oarecum secvențiale, neînțelegând în acest moment de ce erau astfel structurate.

Taine

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Iată în continuare aceste experiențe (în ordinea în care acum mi le amintesc):
1.  Ființele sunt purtătoare de „măști” succesive, similare unor straturi (învelișuri).
2. Am perceput o forță (energie) magică ce creează, printr-un fel de miraj, această învăluire în straturi acoperitoare, ce ascunde astfel „esența” originară, nediferențiată, pură.
3. O forță frontală, extrem de directă și eficientă ce menține „orbirea” ființei și o păstrează în stare de ignoranță față de ea însăși și universul creat.
4. Dorință originară de „oglindire” – din iubire și nevoie de reflexie polară: conștiința față în față cu energia sa. Simultan continuă percepția unui misterios și inefabil „nediferențiat”.
5. Exist în manifestare neobligată de nimeni și de nimic. „Cândva” am „voit” acest lucru (și din nou, aici nu este vorba de „eu”-ul meu cel de toate zilele). Nu am fost forțată să exist în universurile nenumărate ale manifestării, în acest periplu dintr-o existență în alta, de vreo forță sau aspect (la origine stă o voință asumată).
6. Și totuși realizarea diferențierii din nediferențiat se realizează printr-o forță teribilă, colosală și misterioasă. (Teribilă nu în sens de rău ca opus al binelui, ci teribilă prin faptul că este gigantică în intensitate, dar și condensată încă, în același timp). Este o emisie de forță uluitor de mare, capabilă să producă întâia polarizare, și care este menită să ducă la continua multiplicare și expansiune a universului.
7. Aceste forțe teribile expansionate creează, de exemplu, distanța în timp (acum și peste 777 de miliarde de miliarde de ani). Iar apoi am perceput cum spațiul inimii devine un fel de suport, de scenă, pentru concretizarea manifestării. Simultan am realizat că se pot diferenția în foarte multe aspecte aceste forțe inițiale de creare a oglindirii și multiplicității.
8. Percepția unui cuplu arhetipal fascinant aflat în fuziune amoroasă plină de forță inefabilă de atracție prin iubire profundă. Masculin și feminin aflat față în față, intim uniți și oglindindu-se unul în celălalt.
9. Iubirea este cea care generează atracția și reunificarea polarităților în sânul nediferențierii misterioase care conține totul.
10. Percepția unor energii calme, binevoitoare și copleșitoare (în sensul de sensibilitate) care generează în ființe impulsul reîntoarcerii la starea originară de nediferențiere.

Calea este topirea în iubire

Pe măsură ce se derulează aceste percepții oarecum „secvențiale” începe, spre finalul părții a doua (cea fără fundal muzical), să se înfiripe ideea unei sinteze globale a ciclurilor manifestării dualității și resorbției sale ulterioare în sine însuși, în nediferențiat.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În finalul meditației am realizat că aceste „secvențe” au reprezentat un fel de piese ale unui tablou copleșitor și fascinant. Am intuit că aceste „secvențe” reprezentau condensări ultraesențializate ale unor forțe și adevăruri cosmice care altfel nu ar fi putut „încăpea” într-o minuscul㠄picătură”, într-un vas atât de mic cum este ființa umană iar acest lucru, aceast㠄reducere la scară”,  a fost făcută cu putință doar prin Grația Absolutului Dumnezeu (și a implicat mult mister și măreție).
Apoi, trezindu-se în mine o stare de curiozitate față de EL, am simțit cum îmi „răspunde”: este acum aici pentru a oferi răspunsuri și ghidare. Ceea ce evident că m-a umplut de emoție și recunoștință și mi-a dat imboldul să-mi manifest curiozitatea în legătură cu modalitățile de regăsire a stării de nediferențiere. Iar calea a spus că este topirea în iubire.
În final, când a început partea a treia, de recunoștință față de Dumnezeu Tatăl, s-a intensificat din nou curgerea savuroasă, îmbătătoare, de nectar în inimă și în gură, la baza limbii.
Apoi întreagă ființă s-a umplut de energie strălucitoare, imensă, expansionându-mă foatre mult. Imediat atunci ființa mi s-a structurat, având coloana vertebrală transformată într-un tub fără margini precise, gol, dar plin de lumină și energie – având rolul unui ax vertical pentru întregul meu univers lăuntric expansionat. Iar trăirea ce însoțește această manifestare este inefabilă și exemplară.

Cu iubire, recunoștință și umilință, MG, an 17 Buc.

PS. Meditația de dinainte (Evocarea momentului nașterii lui Grieg) a fost și ea cu totul specială pentru mine și m-a pregătit într-un anume mod pentru ceea ce avea să urmeze. Toate acestea nu ar fi fost cu putință fără grația și ajutorul Ghidului meu spiritual Grieg.

87. Sunt o sămânță care poartă în ea desăvârșirea viitoare

Vă îmbrățișez cu drag și vă trimit și experiența mea referitoare la exemplificarea Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?
Când am văzut tema meditației, mi-am zis: „ce-o mai fi și asta...?” Mai întâi am zâmbit, apoi am căutat să simt cu adevărat ce vrea Grieg să ne transmită prin această exemplificare, astfel încât până la ora cand începea meditația, pe lângă faptul că mă obișnuisem cu tema acestei meditații, o mai și așteptam cu mult interes. Am simțit că meditația cu momentul nașterii Ghidului spiritual m-a pregătit mult pentru această exemplificare și când a început, în timpul consacrării m-am deschis cu totul și l-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate, apoi m-am aruncat cu totul in meditație.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Totul se derula cu o repeziciune fantastică! Simțeam că trec cu viteza fulgerului prin sute de vieți, că în tot acest timp conștiința mea se transforma, nivelul meu de înțelegere se transforma, capacitatea de a simți iubirea și de a o manifesta se transforma de asemenea. Îmi venea în minte cifra 1000. Și-mi ziceam: 1000 ce? Apoi îmi venea răspunsul: „1000 de vieți până la desăvârșirea ta”. În această perioadă de 1000 de vieți viitoare, am simțit trei etape distincte în care dorul de Dumnezeu devenea atât de mare, devenea chiar insuportabil. Fiecare etapă începea cu o urcare a lui KUNDALINI până în SAHASHRARA și apoi continua cu un fel de explozie în Lumină. Simțeam un fel de dizolvare a tot ce eram și a tot ce cunoșteam despre mine. Această Lumină era și devenea din ce în ce mai mult dorul meu cel mai intens. Când s-a produs a treia explozie am simțit că rămân în Lumină, că fuzionez cu Lumina și că am ajuns Acasă. Mă simțeam ca un însetat care nu poate să se gândească la nimic altceva decât la apă. Apoi am simțit că am rămas în acea Lumină, îmbibându-mă în ea, sute și sute de ani. Era ca o odihnă imensă, ca atunci când „o povară grea a fost lăsată la pământ.” Apoi am început să simt ceva, ceva ce e tare greu de pus în cuvinte... Îmi veneau în minte cuvintele: „galactic” – „galaxie”... și mă simțeam imensă, pură și atât de liniștită. Simțeam bule gigantice de energie curgând prin mine, o vastitate și o vibrație în tot ce eram și atunci am realizat că sunt o galaxie. O stare de imensă iubire și compasiune mi-au inundat ființa. O, Doamne, ce mare e Grația Ta! Trăiam într-o beatitudine indescriptibilă. Mă simțeam una cu Dumnezeu și în același timp (oare cum să explic?!) ca având parcă propria mea independență, dar această independență nu avea nimic egotic în ea, tot ce eram și tot ce simțeam era mai mult Dumnezeu decât eu...

La sfârșitul meditației am simtit o stare imensă de umilință și recunoștință. M-am simțit ca o sămânță! O sămânță ce poartă în ea tot copacul și toată transformarea lui până la maturitate.

Fără niciun dubiu, viața mea s-a transformat foarte mult după această meditație! Mă simt mult mai detașată, am mai multă încredere și sunt cu mult mai veselă. Înainte aveam un sentiment de grabă, de tensiune, un fel de „trebuie sa fac ceva cu viața mea, că dacă nu...” Acum sunt liniștită, acum știu că o sămânță are nevoie de timp și de o imensă răbdare pentru a ajunge copac, acum știu că are cine să se îngrijească de mine, adică să mă pună exact în condițiile și în situațiile necesare unei transformări sigure și adevărate. În acest context, limitele temporale parcă se șterg. Totul e doar ETERNITATE, DUMNEZEU în manifestare!

Mulțumesc mult Ghidului meu spiritual drag pentru această minune! Te iubesc mult, mult de tot!
Maria Teșoi, an 17

88. Am simțit un fior de nedescris

Bună ziua,
mă numesc Răzvan-Mihail Nicolescu, am 43 de ani și am participat la exemplificare. Precizez că nu sunt un practicant de yoga inițiat. Pe durata părții a doua a exemplificării am simțit un fior lăuntric de nedescris, cu anumite intensități în vibrație mai mari sau mai mici. Din punctul meu de vedere a fost o experiență benefică, deși poate în sinea mea am sperat mai mult, în special ca Dumnezeu Tatăl să mă ajute în vindecarea afecțiunii serioase pe care o am.
Dumnezeu să ne ajute pe toți și să ne ierte păcatele.

Răzvan

89. Peste 777 de miliarde de miliarde ani voi fi dizolvat în Dumnezeu

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Bună ziua,
vă scriu fiind dintre cei ce au plecat de la curs, dar negândind împotriva Ghidului spiritual sau a învățăturilor dăruite de Bunul Dumnezeu. Mi s-au creat condițiile de a participa la meditație, adică nu am fost plecat de acasă (sunt șofer) și deoarece meditația nu o puteam face la un „Internet cafe”, am mers la minunatul Ion, prieten și cursant yoga care a fost bucuros să o realizăm lângă calculatorul său. Îmi amintesc de 12 martie 2004 când ziua de naștere a lui Grieg s-a ținut într-un fost depozit de materiale, am simțit atunci aversiunea împotriva școlii de yoga și am văzut buna organizare și puterea de muncă a celor ce au muncit pentru a avea unde să se desfășoare programul.
În timpul meditației am avut cea mai puternică (până azi) activare a zonei BRAHMARANDRA. Am perceput că voi fi dizolvat în Dumnezeu, voi fi una cu El, spațiul-timp va fi un tot iubitor... Și cum mintea nu este strunită, am conștientizat că nimic din cele lumești nu au importanță, cel mai real este să fi dizolvat în Divin.

Marius

90. Conștiința mea e rezultatul jocului lui Dumnezeu cu El însuși

Am trăit o meditație extraordinară! Cu adevărat unică și inedită! Aspir din tot sufletul ca starea de conștiință generată în această meditație să poată fi reprodusă de către mine ulterior și să devină chiar starea mea de a fi!
Trebuie să menționez încă de la început că meditația anterioară cu momentul nașterii lui Grieg a fost foarte hotărâtoare pentru realizarea acestei exemplificări. Succint prezentat, conștientizarea naturii divine a lui Grieg și conștientizarea acestuia ca pe unicul și cel mai autentic catalizator care îmi asigură continuitatea conștiinței de-a lungul multiplelor încarnări, au fost definitorii în abordarea meditației speciale care a urmat. Această conștientizare mi-a declanșat o stare puternică de abandon și de deschidere totală și încredere în fața experimentării exemplificării.
1. În prima parte cu muzică: am intrat foarte rapid într-o stare profundă de nemișcare. Mi-am simțit întreaga conștiință adunată în jumătatea superioară a calotei craniene. Simțeam un canal vidat care trecea prin mijlocul zonei craniene și simțeam că inspirul și expirul se produc de-a lungul acestui canal. Am avut sentimentul foarte clar și profund totodată că în această zonă se află lăcașul tainic al lui Dumnezeu din ființa mea. Totodată conștientizam că inspirul și expirul reprezintă legătura mea indestructibilă cu prezența lui Dumnezeu dinlăuntrul meu și că inspirul și expirul meu se produc deodată cu inspirul și expirul lui Dumnezeu. Raportându-mă totodată la subiectul meditației am simțit cum țâșnesc deodată prin creștetul capului și mă deplasez foarte rapid printr-un tunel de forma unei spirale duble, asemenea structurii ADN-ului, către momentul situat la 777 de miliarde de miliarde de ani distanță.
2. A urmat meditația în tăcere. În timpul acestei proiecții rapide în timp am avut starea de conștiință clară și distinctă că entitatea mea este rezultatul total al jocului Creatorului cu El însuși. Aș putea descrie plastic că am simțit cum între Creatorul Nemanifestat și Creatorul Manifestat în creație există ca un balansoar a cărui pendulare generează nașterea mea ca entitate umană distinctă. Mi s-a instalat un sentiment foarte profund încărcat de mister, dar totodată extrem de măreț și atotcuprinzător că singura realitate existentă este de fapt Realitatea lui Dumnezeu Tatăl. Am trăit un sentiment de totalitate, de completitudine, de unicitate, de imuabilitate. Totodată aveam sentimentul că este pentru prima oară când descopăr Realitatea Tainică și Unică a lui însuși Dumnezeu Tatăl Ceresc. Urmăream să-mi mențin plină de curiozitate atenția peste 777 de miliarde de miliarde de ani și mi s-a instalat ca unică stare de conștiință că sunt Creatorul și Cel Creat în același timp; Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.iar singura cauză a existenței mele individuale este voința fermă și plină de grație a Creatorului. Simțeam cum oricând Creatorul poate să se resoarbă în Sine Însuși, iar singurul motiv pentru care nu o face este sacrificiul divin generat de Iubirea sa dumnezeiască și Grația acordată creaturii Sale. Am simțit că sunt pulsație pură din Conștiința infinită a lui Dumnezeu Tatăl, iar timpul de 777 de miliarde de miliarde de ani este un concept creat de Dumnezeu pe care pot să-l parcurg într-o secundă sau în 777 de miliarde de miliarde de ani fizici. Am realizat că singura modalitate ca să supraviețuiesc resorbției jocului divin Creator-Creație este starea de abandon total și de fuziune deplină cu Conștiința lui Dumnezeu, Tatăl Ceresc. Am simțit că singura realitate adâncă și tainică care este prezentă și care respiră prin fiecare celulă, atom, ființă vie, umană sau de altă natură, este Realitatea lui Dumnezeu Însuși, iar Timpul și Spațiul sunt creația lui Dumnezeu care pot fi dilatate și resorbite la Voința Sa. Am conștientizat cum prin Grația Divină posed, ca și orice altă ființă umană, liber arbitru care îmi permite să aleg din proprie inițiativă dacă să-l respir pe Dumnezeu în ființa mea sau nu. Am mai simțit totodată că numai aceia care nu vor alege prin propria voință, adică prin angrenarea conștientă a liberului arbitru, să recunoască natura eternă a lui Dumnezeu Tatăl, adică să se abandoneze total și absolut Tatălui Ceresc nu vor supraviețui ca entități de sine stătatoare jocului plin de grație Creator - Cel Creat. Am mai simțit totodată, că o condiție a reunificării cu Cel Etern este detașarea: detașarea de Creație și de tot ceea ce este creat. Am simțit cum ca să fim asemenea Creatorului trebuie să parcurgem jocul, să-l trăim, dar să nu devenim una cu el. Pe tot parcursul meditației am observat ca un martor tăcut cum inspirul și expirul meu reprezintă inspirul și expirul lui Dumnezeu, cum hiatusul dintre ele este însuși Dumnezeu Tatăl, cum singura realitate este însuși Dumnezeu Tatăl cel necreat, iar Infinitul este singura măsură prin care El se lasă a fi perceptibil. Am fost și voi fi pulsație pură din Conștiința Supremă și Atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu Tatăl asemenea tuturor ființelor!

Adina S., an 8, București

(va urma)

yogaesoteric.net
aprilie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Mărturii (91-101)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2008, 01:54 View PostDownload Post

Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?
Oare voi mai exista atunci?
Mărturii (91-101)


91. Exist în eternitate

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Am așteptat cu mult entuziasm această meditație. Simțeam că va fi ceva special. La începutul meditației am simțit o stare de interiorizare profundă. Mi-am focalizat atenția la nivelul lui ANAHATA CHAKRA și SAHASRARA. Chiar dacă tema meditației era ceva ce se va petrece peste atâția ani, eu am perceput continuu starea de prezent. Acel viitor era de fapt un continuu prezent. Am simțit că pur și simplu exist în eternitate. La sfârșit, când am făcut meditația de recunoștință, am simțit în fața mea o prezență care mă îmbrățișa, iar acea prezență simultan am simțit-o și în mine la nivelul inimii. Intuitiv, am perceput că acea prezență era Dumnezeu.
Îți mulțumesc ție, Ghidul meu spiritual Grieg, pentru această meditație.
Îți mulțumesc, Doamne Dumnezeule, pentru Grația Ta.

Alina Spitelnicu

92. Nu exista decât conștiința că SUNT

În vacanțele de vară din anul 1 si 2, Grieg mă prindea că mă ascundeam după colegi și mă punea să relatez. Întotdeauna o făcea, cu cât fugeam eu mai tare de asta! Însă de atunci nu am mai făcut relatări ale trăirilor mele din două motive: unul este că mă împiedica timiditatea și teama de a nu putea exprima exact ceea ce simțeam în interiorul meu în cuvinte, iar celălalt era că, pe lângă relatările celorlalți colegi, mie mi se părea că nu am multe de spus. Totuși, de data aceasta m-am decis să scriu pentru că simt nevoia să exteriorizez cumva trăirile atât de copleșitoare din ființa mea. Am senzația că altfel îmi va exploda inima! Uneori nu mă pot opri din plâns, aș îmbrățișa întreaga manifestare...
Vă scriu atât de târziu pentru că trăirile din timpul meditației au fost doar începutul unei săptămâni de transformări și miracole care s-au produs în ființa mea, în viața mea și care m-au ținut puțin „ocupată”.

Dor de Dumnezeu

Am așteptat cu emoție această meditație. Cu foarte mulți ani în urmă, mai făcusem la Costinești una cu o temă asemănătoare și, chiar și acum, când închid ochii și mă raportez la starea pe care am perceput-o atunci, o pot readuce foarte clar în amintire ca ceva foarte prețios. Acestea m-au făcut să am o stare aproape copilărească de bucurie și emoție înainte de meditație.
Primele percepții au venit aproape instantaneu după începerea muzicii din prima parte: o senzație de apăsare fizică puternică, dureroasă a pieptului în dreptul inimii, ca atunci când simți că te doare inima de dor de cineva. Mi-au dat lacrimile instantaneu și ele au curs apoi zile în șir de câte ori îmi reaminteam acea stare. Ca și cum inima mea își înlătura toate balasturile, toate suferințele, am trăit o stare de fericire fără obiect și de dor necontenit de Dumnezeu care mă durea fizic! Mi-a apărut o nevoie imperioasă de a-l ruga pe Dumnezeu să îmi distrugă toate atașamentele iluzorii ale acestei lumi și să îmi lase doar atașamentul de Ghidul meu spiritual Iubit și de EL, Dumnezeu! Am perceput aproape fizic cum se dizolvă chingile care mă țineau, pe măsură ce meditația continua, și simțeam cum apare senzația de libertate totală. Conștiința mea trăia o stare continuă de recunoștință intensă în fața Lui și de abandon.

După ce meditația cu muzică s-a terminat și a început aceea în liniște, ființa mea s-a dizolvat într-o stare de calm, luciditate și iubire fără obiect. Nu exista decât conștiința că SUNT. Spre sfârșit am avut o senzație intensă că ființa mea, ceea ce eu sunt cu adevărat, este indestructibilă, am perceput chiar energia aceea indestructibilă clar ca și cum exista deja în interiorul meu.
Mulțumesc Grieg.

M.D., anul 18 București

93. ACASĂ la DUMNEZEU TATĂL

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Am fost foarte fericită când am aflat de această meditație și chiar am făcut demersuri speciale pentru a putea participa la ea. De când am citit pentru prima oară tema meditației pur și simplu am știut răspunsul: că am fost, sunt și voi rămâne în eternitate parte din Dumnezeu și că destinația sau mai bine zis reîntoarcerea pentru fiecare dintre noi, fără excepție, este mai devreme sau mai târziu ACASĂ la DUMNEZEU TATĂL. În meditație am simțit și mai bine spus am primit mesajul că voi fi de „mână cu Grieg”. Mulțumesc Doamne, Tată Ceresc pentru infinita Ta bunătate și nemărginita Ta iubire.
Mulțumesc Grieg pentru că exiști!

94. Existam în veșnicie cu Dumnezeu Tatăl

Doresc să relatez trăirea din timpul acestei exemplificări cu toată bucuria și iubirea pe care am simțit-o gândindu-mă că am avut o astfel de șansă, mulțumesc lui Grieg pentru că m-a primit și m-a îndrumat în toți acești ani, mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipă a existenței mele.

La începutul meditației mi-am pus în gând de mai multe ori această întrebare. Încet am observat că mintea mea a început să se liniștească, am simțit apoi că peste 777 de miliare de miliarde de ani voi exista într-o stare de liniște totală, de echilibru perfect, am avut pentru moment intuiția stării de vid (nu pot descrie în cuvinte măreția și profunzimea trăirii).
Pe fondul acestei stări de liniște totală, în timpul părții de meditație fără muzică, am perceput o stare de scufundare în mine (nu știu dacă cuvântul este potrivit), inima îmi bătea din ce în ce mai încet, la un moment dat am simțit că nu-mi mai bate inima, totul se petrecea pe un fond de comuniune cu Dumnezeu, liniștea mă absorbea tot mai mult în mine și din păcate am tresărit (cred că m-am speriat din cauză că nu mai simțeam că-mi bate inima), ieșind din acea stare.
Am trăit intuiția acelei vremi, în care nu doar eu trăiam acea stare de echilibru și liniște totală, ci toate ființele care vor exista, nevoia de hrană va fi minimă și aceasta constând doar in rodul pământului și a copacilor, hrana va fi în mare parte spirituală.
Nu exista noțiunea de timp și spațiu pe care o avem azi (nu existau zile, ani, locuri), parcă existam în veșnicie cu Dumnezeu Tatăl (cuvintele sunt prea puține și inutile pentru a descrie poate chiar eternitatea în Dumnezeu – imaginativă, că inima nu mai bate și totuși trăiți).
777 de miliarde de miliarde de ani poate fi în orice clipă.
Doamne, iți mulțumesc.

V.B an 11 București

95. Un salt de conștiință

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Sunt foarte emoționată acum când scriu, pentru că cineva-mi șoptește: „Hai, scrie și tu!” Am făcut consacrarea și sunt din nou în acel moment de atunci, care parcă este și acum.

Încă de pe drumul spre cursul de yoga – sunt într-o altă țară și era curs în acea zi - am intrat ca într-o stare de orgasm și relaxare, ca atunci când fac dragoste și simt că sublimez.
După consacrare, numărul 777 se suprapunea peste acel 6, 3 de 6, era ca o înlocuire și aceasta se petrecea în AJNA, ca și cum cineva dezlipea de pe fruntea multor oameni o bandă cu acel număr de 3 de 6 care era înlocuit cu 777. Acest 7 era în 3 puncte, formând un triunghi perfect, iar în mijloc mă aflam eu.

Am simțit că bilioanele de ani sunt de fapt ACUM, pentru că de fapt este un salt în conștiință. Sunt deja ființe care trăiesc în acest, cum să zic… nu pot spune spațiu sau timp… îmi vine în minte să-i spun „dincolo de ele”, precum bine spunea Grieg în cartea „Spațiu, timp și dincolo de ele prin Yoga” (pe care ar fi bine să o recitim, iar cei care nu au citit-o încă să o citească).
Deci era ca o trambulină; dintr-un centru mai de jos am fost trasă în sus, foarte sus. Am început să zic mantra de la Phowa. Eram conștientă și de „în mine” și de ceea ce era „în afara mea”. Percepeam ceea ce era în jur, dar nu pot spune că era vorba de corpul fizic, ci de ceea ce simțeam că sunt eu în acel moment. Percepeam mandale, cercuri, ca și cum cicluri de existență ar fi fost în jur, cicluri care mă conțineau și pe mine în același timp, pentru că acolo era TIMP. Puteam privi, simți și înțelege ceea ce se petrecea. Încerc să redau prin cuvinte cât pot de bine starea.

Apoi am simțit ca o stare de punct, la nivel atomic, eram punctul care iradia în jur, unindu-se cu celelalte puncte deja existente și aceasta era Totul. De fapt eram, sunt deja unită, dar atunci conștientizam aceasta.
Apoi am simțit că respir prin toți porii, toată pielea respirând și asimilând. Am trăit o stare de focalizare exemplară, o activare foarte intensă a mai multor corpuri subtile. La final mă simțeam ca o bilă imensă. Corpul fizic se mișca parcă independent de mine, pentru că după aceea am făcut ASANA-e și simțeam că le făcea corpul. Eu de fapt îmi doream doar să continui meditația.
O tăcere… liniștită.
La final mă tot rugam la Dumnezeu, și-l rugam să nu plece. Mi-a răspuns: „Eu nu plec nicăieri, tu pleci!„ Deci El e tot timpul aici, etern, prezent.
Ce mai e de spus? O minunăție se revarsă continuu prin noi și noi nu suntem conștienți de aceasta. MULȚUMESC DOAMNE DUMNEZEULE că ai făcut și faci din ființa mea vasul manifestării Grației Tale Supreme!

Vă iubesc!
Em. D., an 10 yoga, București

96. Totul era prezent în mine și eu eram prezent în tot

(Aceasta este traducerea din limba engleză a unei relatări primite de la un cursant care nu este de naționalitate română)

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În prima parte a meditației speciale, cu muzică, mintea mi s-a oprit brusc ca într-o stare de iluminare Zen. În ființa mea a apărut o percepție pură, delicată și lucidă a momentului prezent. Orice altceva a dispărut pur și simplu datorită intensității impulsului. M-am simțit un simplu martor în fața așa-ziselor mele probleme, ele mi-au apărut aidoma peisajelor pe care le vedem din avion, foarte mărunte și insignifiante.
Tot ce-a rămas era pură și simplă existență.

În partea a doua, fără muzică, ființa mea a fost complet absorbită în inima lui Dumnezeu (PARAMASHIVA). Această stare a apărut gradat și avea o nuanță foarte subtilă.
Nu exista nicio diferență între inima lui Grieg și inima lui Dumnezeu. Erau doar două denumiri care exprimau același spațiu sacru infinit. În acel așa-numit spațiu (perceput mai degrabă ca vid) totul era prezent în mine și eu eram prezent în tot.
M-am simțit complet liber pentru câteva momente, absolut eliberat.
În partea în care ne-am exprimat recunoștința față de Dumnezeu, m-am simțit foarte norocos că l-am întâlnit pe Grieg în această existență. Fiecare celulă a ființei mele deborda de recunoștință față de Dumnezeu pentru că mi-a oferit ocazia să-l întâlnesc și să fiu sub ghidarea sa. Am simțit că întreaga planetă e norocoasă să aibă o asemenea ființă pășind pe suprafața ei.

Yariv Foca

97. Totul era aici și acum

În timpul meditației speciale cu ocazia zilei de naștere a lui Grieg 2008, Ce vom fi peste 777 de miliarde de miliarde de ani?, am simțit cu toată ființa că nu voi mai fi separată de Dumnezeu și că voi ști exact cine sunt. De fapt, acel moment din viitor s-a unit cu momentul în care realizam meditația și trăiam o clipă prezentă continuu. Totul era aici și acum.

Grieg era perfect identificat cu Dumnezeu, deci avea exact aceeași natură ca și Dumnezeu, doar că știam distinct că este și el unit cu ființa mea așa cum eram unită cu Dumnezeu Tatăl.

Îți mulțumesc Grieg că ai făcut posibil să realizez această meditație.

Adriana Pieptea, anul 16, București

98. Fiecare moment era ca o manifestare a prezentului Unic

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În primele 2-3 minute ale meditației din prima etapă, mintea mi-a fost preocupată cu diverse gânduri. Din momentul în care m-am focalizat asupra meditației, brusc am fost proiectat într-o dimensiune de un alb strălucitor extraordinar de intens. Pentru mine a fost uluitoare forța și rapiditatea cu care s-a produs această proiecție, pentru că extrem de rar am intrat așa brusc și profund în stare de meditație și a însemnat pentru mine măsura susținerii acestei exemplificări spirituale din partea Ghidului nostru spiritual, Grieg.

Am perceput acea dimensiune de un alb strălucitor extrem de intens ca o lume a ideilor, "idei conștiință", din care facem cu toții parte, aceasta fiind în ultimă instanță Unica Realitate. În acest ocean de lumină există anumite pulsiuni, mici Creații și Resorbții pe care le-am asociat cu Laya și Pralaya, care în acest ocean nesfârșit de lumină durează câteva secunde, raportat la Eternitatea Divină.
În același timp, în această dimensiune există o alternanță vid/ lumină, un joc tainic și de nepătruns, a cărui contemplare mi-a indus o stare de pace și beatitudine. Eu cred că aceasta este Esența Pură a lui Dumnezeu.
În a doua etapă a meditației, am intrat în mod spontan într-o stare supramentală, și de această dată percepțiile au fost oarecum „dintr-o perspectivă personală”.
Am perceput o desfășurare temporală și spațială în același timp, dar fiecare moment era ca o manifestare a prezentului Unic. Puteam spune că nu există nimic altceva decât acel moment „prezent”. În orice moment spațio-temporal asupra căruia îmi fixam priza de conștiință, eram de fapt „în același punct”, mereu neschimbat, mereu același și participam detașat la aceast㠄devenire”, la această curgere a manifestării.

Am avut percepția Sinelui ca unică manifestare reală și prezentă în Eternitate.

Îi sunt recunoscător Ghidului meu spiritual Grieg pentru că a făcut posibilă trăirea acestei extraordinare experiențe spirituale, dar și pentru tot ceea ce ne-a învățat și oferit până acum.

Marius, an 16,  București

99. O stare de iubire elevată

În prima parte a exemplificării, mai ales la început, nu prea percepeam nimic, dar încet, încet, am simțit cum parcă de la nivelul lui SAHASRARA ar intra în mine o energie care mă apăsa pe creștet.
La partea fără muzică m-a cuprins o liniște, o stare de calm, a dispărut tot ce mă apăsa până atunci din punct de vedere emoțional, fizic și psihic. La un moment dat mi-am deschis ochii și am zărit o fată pe care o cunosc. Imediat am închis ochii. M-a cuprins o stare în care mi-am dat seama cât de efemer este tot ce era atunci în afara meditației. Am simțit cât de neînsemnate sunt personalitățile noastre, formele cu care ne înveșmântăm. Am simțit o stare de calm profund, o prezență care era total diferită de starea mea obișnuită, o prezență fără emoții, sentimente, în care nu exista frică, prezență care n-are nevoie de nimic pentru a exista, care se hrănește pur și simplu prin ea însăși, o prezență foarte plăcută pentru că cuprinde totul. M-a încântat foarte mult această stare, pe care simt ca am mai trăit-o în prezența ta (n.n.: a lui Grieg) sau în meditații, în special la cele cu inducția stării de eliberare prin miracol divin, dar cumva inconștient. Ea îmi producea tot timpul un dor foarte intens, dar nu știam ce este, ce mă atrage așa de mult, eram inconștient, dar de data aceasta, din câte îmi aduc aminte, am trăit pentru prima dată conștient această stare, fără dor, fără durere sau fără să apară după meditație disperarea din cauza dorului după această stare, pentru că în această meditație am simțit această stare ca fiind eu însumi, nu ceva unde trebuie să ajung. Mulțumesc din tot sufletul pentru această revelație.

Te-am simțit așa de aproape de mine

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Meditația de la momentul nașterii tale (n.n.: a lui Grieg), de data aceasta a fost foarte specială pentru mine, cumva m-a pregătit pentru exemplificarea specială. După atâția ani, este pentru prima oară când te-am simțit așa de aproape de mine, așa de personal. Până acum erai pentru mine ceva de neatins, subtil, cineva misterios, care mă atrăgea într-un fel, dar îmi producea și o anumită teamă. După cum simt sau am înțeles, până acum nu am avut curajul să mă deschid față de tine în mod total. Te simțeam diferit de mine, ceva care este foarte departe de mine, de starea mea actuală. Dar în această meditație nu am simțit teamă, te-am simțit ca pe ceva care este compus din aceeași substanță ca și mine. Să știi că m-a bucurat foarte tare această experiență, că am putut să te îmbrățișez în această meditație ca pe cineva care are (nu știu cum să exprim altfel) aceeași intenție ca mine. Am simțit că, fiind cât mai atent posibil în timpul meditației, concentrându-mă asupra esenței tale (așa am perceput, că trebuie să-ți găsesc esența, punctul de care să mă țin), începeam să comunicăm între noi. Simțeam că îmi răspunzi instantaneu la orice stare sau intenție a mea, la orice schimbare ce se petrecea în mine, într-un mod tainic. Am simțit că mă conduci într-un mod foarte rafinat și cu grijă spre anumite stări și în momentele în care nu vin, mă opresc, adică nu mai sunt atent la tine, te oprești și simt starea ta de așteptare, de atenție, care mă prinde imediat când sunt din nou atent la tine.

Libertate totală de a alege

Am simțit libertatea pe care mi-o dai în fiecare moment (să știi că pe mine asta m-a atras cel mai mult la acest curs, că am simțit de când ne-am întâlnit prima dată că sunt liber lângă tine). Știu că tu dorești foarte mult să evoluăm, să ne transformăm din punct de vedere spiritual, dar ne ajuți cu cea mai mare detașare, permițându-ne o libertate totală de a alege. Pentru mine asta este dovada cea mai elocventă a autenticității acestei școli spirituale), deci că este necesar să vreau acest lucru și atunci mă ajuți. La un moment dat, am simțit că parcă m-ai atins în zona inimii într-un mod foarte rafinat și cu grijă, ceea ce mi-a trezit o stare de iubire foarte elevată. M-a cuprins o stare de încântare (este vorba despre o stare pe care, în această formă, am trăit-o pentru prima oară, din câte îmi amintesc, o stare de iubire elevată care a produs în mine fericire, fără să simt, ca de obicei până acum, în paralel, un fel de suferință, de tristețe sau dor. Starea a fost a mea, mai exact, dăruită mie, și nu am trăit-o ca pe ceva separat, ci ca pe o parte din mine). Acum câteva zile m-am rugat lui Dumnezeu Tatăl, implorându-l, că vreau și eu să trăiesc stări de iubire în care să simt fericirea despre care vorbesc înțelepții iar la stările de iubire care mă copleșesc să nu mai apară suferința separării. Îți mulțumesc din adâncul sufletului meu pentru aceste stări pe care mi le-ai dăruit. Am înțeles o greșeală foarte mare pe care o făceam, că aspiram la Dumnezeu Tatăl ca la ceva din afara mea și normal că acest lucru îmi producea o suferință.
Mulțumesc.

Ephrem, anul 12, București

100.  Eram eu însămi FERICIREA

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Am rostit formula consacrării de trei ori și de fiecare dată am perceput răspunsul în mod distinct. Cu toate acestea, în momentul în care am auzit vocea care ne spunea că începem meditația, încă nu eram pregătită. Răsfoiam de zor paginile textului de prezentare a meditației și căutam cu privirea fotografia cu chipul lui Grieg, care se afla undeva în preajma mea. Dar chiar în secunda în care muzica a început, am închis ochii fără să vreau și am simțit instantaneu o stare copleșitoare, cum extrem de rar mi-a mai fost dat până acum să trăiesc. Am uitat brusc de orice altceva din exteriorul meu și m-am interiorizat foarte profund. Încă de la primele acorduri muzicale, am simțit din plin o stare copleșitoare de măreție divină, de atotputernicie a lui Dumnezeu, de un preaplin care îmi inunda sufletul, încât mi-au dat lacrimile. Simțeam că sunt perfect contopită cu această sferă infinită care cuprinde totul, cu Dumnezeu. Îmi simțeam trupul fizic, dar cu toate acestea eram cu mult în afara lui, simțeam că umplu tot spațiul și în același timp spațiul era Dumnezeu. Nu mai aveam nicio dorință referitoare la această lume, nu-mi doream decât să savurez cât mai mult contopirea cu Dumnezeu. Iar fericirea pe care această contopire o trezise în mine nu poate fi descrisă în cuvinte; eram eu însămi acea fericire. N-am putut să plasez în timp ceea ce trăiam, pentru că nu exista nici trecut, nici prezent, nici viitor, ci unica măsură a timpului era eternitatea. Apoi s-a încheiat prima etapă, dar în finalul celor 40 de minute cât a durat întreaga meditație, am avut senzația că au trecut abia 5.

La începutul celei de-a doua etape am simțit mai mult ca niciodată că sunt prizonieră în acest corp și mă străduiam parcă să evadez din trup prin toate orificiile, pentru a mă putea bucura din plin de această libertate extraordinară. În această etapă, cel mai distinct am trăit o stare de pace și de libertate uluitoare. Simțeam o stare de nemărginire și cuprindeam întregul spațiu; oriunde căutam să mă proiectez era la fel, pentru că pretutindeni era Dumnezeu. Spre finalul meditației am simțit din ce în ce mai profund activarea lui ANAHATA, dar mai ales SAHASRARA, de parcă eram cu toată ființa mea în acest centru de forță. Senzația foarte clară pe care o aveam atunci era că mă aflam sub un jet puternic, dar nu de apă, ci de o lumină alb-strălucitoare, pe care mai mult o simțeam decât o vedeam. Am avut o oarecare stare de regret când am auzit că meditația s-a încheiat, pentru că nu-mi doream să ies din acea stare, nu-mi doream să simt din nou cum e să nu fi cu totul unit cu Dumnezeu.

Lidia B., anul 14, București

101. Eternitatea

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Citesc deja al patrulea rând de mărturii despre meditația surpriză anunțată de Grieg în 12 martie. E impresionant!
Am ezitat să scriu la rândul meu, deoarece mi se părea că relatarea mea nu era nici pe departe atât de complexă, profundă și bogată...
Vreau să menționez de la început că am niște probleme cu spatele, niște blocaje care, în meditațiile mai lungi îmi transmit niște semnale acute și care, recunosc, mă împiedică să accesez mai mult. Sunt sigură, însă, că voi reuși prin practica yoga, cu ajutor divin, să le elimin.

După meditația de aproape 2 ore eram cred, din punctul de vedere al concentrării, deschiderii, cam „obosit㔠(din motivul menționat mai sus, o tensiune acută apărută în coccis - ședeam pe scaun - la capătul celor 2 ore m-a extras din stare). Așteptam cu curiozitate dar oarecum „disipat㔠meditația cu călătoria în timp pregătită pentru noi de Grieg. Am realizat din mesajul său de pe site cât este de importantă și măreață, grandioasă, am trăit în suflet acest elan al său generos și plin de iubire.
Ne-am întors toți cu fața spre nordul magnetic (eram alături de mai mulți colegi de curs) și am început.
Nu prea mi-a reușit concentrarea în SAHASRARA și ANAHATA simultan, mintea-mi fugea, aveam gânduri diverse cotidiene, reluam concentrarea, iar gânduri și tot așa până la capătul celor prime 15 minute de meditație cu muzică, când deodată s-a făcut liniște în mentalul meu și am văzut maiestuos, grandios, impozant ... un aisberg alb strălucind în soare, scăldat de apa unui ocean liniștit indigo.
M-am mirat apoi în sinea mea: „De ce e așa închisă la culoare?” Era, desigur, o corespondență cu spațiul AKASHIC din care s-a născut imaginea.
Au urmat cele 20 de minute de meditație în tăcere în care am resimțit ca pe un ecou prelung în ființa mea, imaginea apărută, și atât. N-am putut avea nicio percepție legată de prezența Marii Puteri Cosmice Kali, timp sau spațiu, asemenea celorlalți și o vreme n-am înțeles perfect mesajul.
Mă gândeam eu cam simplist: „O, Doamne, oare asta am sa fiu eu atunci, un munte de gheață?”
Îmi dădea de gândit, dar știam că nu primisem cheia descifrării viziunii. Așteptam însă răbdătoare. La curs, când colegii au început să relateze propriile trăiri avute cu aceeași ocazie, am realizat că trăisem ... ETERNITATEA!
Mi-am amintit că pentru mine, dintotdeauna, munții (aisberg-urile) ca reprezentare vizuală, sunt una cu eternitatea, transcendența și am realizat atunci valoarea inestimabilă a darului ce-l primisem de la Dumnezeu prin intermediul lui Grieg !
Cu recunoștință profundă pentru Ghidul meu spiritual,

Carmen, anul 9 – Brașov

(va urma)

yogaesoteric
aprilie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Mărturii (102-115)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2008, 02:11 View PostDownload Post

Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?
Oare voi mai exista atunci?
Mărturii (102-115)


102. Răspunsul a fost eternitatea

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În timpul meditației am reușit să fiu foarte focalizată. M-am concentrat ferm în SAHASHRARA și am simțit că sunt îmbrățișată de Dumnezeu Tatăl. Pe măsură ce mă concentram în creștetul capului am sesizat o activare foarte intensă la nivelul lui ANAHATA. Simțeam o stare de iubire și de aspirație către Dumnezeu. În zona inimii a apărut o senzație de spațiu, ca și cum inima mea ar fi o sferă, inclusă în altă sferă, care la rândul ei era inclusă în altă sferă... I-am adresat lui Dumnezeu întrebarea „Ce va fi cu mine peste 777 de milioane de milioane de ani”, și am așteptat un răspuns, iar acel răspuns a fost o stare de eternitate. Am simțit în suflet că voi mai exista și atunci și am simțit o bucurie foarte mare, ca și cum acel ,,viitor” va fi pentru mine plin de fericire și încântare și plenitudine. Și raportându-mă la un moment atât de îndepărtat m-am privit din perspectiva unei conștiințe mult mai elevate pe care eu am simțit că o voi avea atunci, și am simțit compasiunea acelui „eu” pentru mine cea de acum....
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această minunată experiență. Și îi mulțumesc și Ghidului meu spiritual pentru această minunată impulsionare.

VT, anul 17, București

103. Sunt susținută de iubirea lui Grieg

Îi mulțumesc lui Grieg și Tatălui Ceresc pentru tot. În meditație am avut un sentiment de confort, de protecție, de iubire, o confirmare a faptului că Grieg și Dumnezeu sunt cu mine, mă protejează și mă iubesc. Nu am avut trăiri foarte intense, însă meditația a fost ca un imbold pentru mine, că trebuie să aleg spiritualitatea în continuare și că sunt susținută. Pe urmă au fost sincronicități care la rândul lor îmi confirmau mereu și mereu susținerea Ghidului meu spiritual și iubirea lui infinită. Încă nu sunt la curs dar îmi doresc să ajung acolo cu toată inima, cu tot entuziasmul. Nu pot exprima întreaga mea RECUNOȘTINȚĂ față de Grieg pentru tot ce mi-a dăruit până acum.
Maria

104 . Libertate totală

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În prima etapă am simțit o stare de comprimare, de condensare, de densitate foarte mare, care nu era însă neplăcută. Era ca și cum aș fi fost într-un spațiu strâmt, în care era acumulată foarte multă energie. Am realizat că era focalizată foarte multă energie asupra mea pentru a face posibil saltul în timp peste 777... VISHUDDHA s-a activat foarte intens și „viu”.
A urmat o stare de beatitudine. Era liniște, pace, împlinire, vid, libertate, fericire... Era atât de inefabil și profund, încât nu reușeam „să definesc”, „să caracterizez” aceste trăiri. Eram acasă, îmi era foarte bine și aproape de mine. Am regăsit anumite nuanțe de la meditațiile cu Adevărul Divin Ultim.
Am simțit apoi o stare de absență a oricăror constrângeri legate de spațiu și timp, de libertate totală. Energiile timpului și spațiului existau, dar nu aveau putere asupra mea. Era ca și cum mă aflam într-un film, a cărui derulare a fost brusc oprită, iar acum mă puteam plimba nestingherit printre personajele și scenele din film, care într-un fel continuau să se deruleze, dar nu mai aveau nicio putere de impact asupra mea, deși simultan simțeam că particip la ele.
Mulțumesc din inimă pentru tot.
Bogdan Penescu, anul 18, București

105. Sărbătoare a unirii cu Dumnezeu

După consacrarea fructelor meditației, la nivelul pieptului am simțit asemeni unui fum ca și corespondent în plan fizic, cum se năștea în interiorul ființei mele și prindea contur, o stare care ulterior când m-a cuprins cu totul  mi-a permis să realizez această proiecție în timp, peste 777 de miliarde de miliarde de ani. În acea stare simțeam activate ANAHATHA și SAHASHRARA. Am reușit apoi să mă transpun în acea perioadă, dar nu mi-am perceput individualitatea, în ceea ce privește corpul fizic, existam ca și cum aș fi parte din ceva, ca și cum aș fi o unduire dar doar atât, într-un vast ocean. Starea era foarte liniștitoare pentru că eram abandonat acelui Tot din care făceam parte. Am perceput de asemenea că toți oamenii din încăperea unde făceam meditație erau topiți în acel tot. Acel Tot l-am identificat ca fiind chiar Dumnezeu. Am conștientizat, dar de această dată intuitiv, că  vom fi în final conștient identificați, topiți în acel Tot cu toții, dar că pot de pe acum să mă bucur de această adevărată sărbătoare a unirii cu Dumnezeu.

Mihai

106. Fiu al lui Dumnezeu

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.La început stare de NEANT, apoi stare de NEANT în care nu mai exista minte, în final STARE DE FIU AL LUI DUMNEZEU, aflat în singurătate tainică (eram și această ființă de acum și Dumnezeu).
Alte caracteristici: putere gigantică latentă, sentiment profund împlinitor, nici limitat, nici cosmic, nu exista timp sau spațiu, inexistența formelor, eternitate, luminozitate.
   
Cursant an 13, București

107. O contopire plină de iubire cu infinitul și eternitatea

Cu aproximativ 4 luni înainte de ziua Ghidului meu spiritual am avut un vis: ,,intram într-o sală imensă unde urma sa aibă loc o activitate spirituală, nu știam ce anume și nici cine va ține acea activitate, însă uimirea a fost dublă la vederea Ghidului spiritual. Inima mea era emoționată și am alergat să-l îmbrățișez, nevenindu-mi a crede că era singur (se vedeau doar câteva ființe undeva în spatele sălii). Am simțit cum inima mea se contopește cu a Lui și i-am mulțumit pentru că mi-a liniștit sufletul. Apoi Grieg m-a invitat să iau loc undeva în față unde primele două rânduri erau special pregătite. M-am simțit foarte onorată și în continuare emoționată de tot ce se petrecea.
Nu am făcut atunci nicio asociere cu activitatea de ziua lui Grieg. Deși pozele mele au fost date în ultima zi, eu am fost repartizată la Pipera 1. Asta da surpriză! Ajunsă la sală am găsit loc exact pe al doilea rând, asta da Grație. Atunci mi-am amintit de visul meu și i-am mulțumit lui Dumnezeu și lui Grieg. M-am simțit norocoasă și copleșită de această sincronicitate. M-am simțit ca un oaspete care e așteptat cu drag și cu multă iubire.  

A  fost o exemplificare foarte specială. Foarte specială comparativ cu ce simțim în viața de zi cu zi, pentru că spațiul și timpul le-am perceput de o lejeritate uimitoare într-o ascensiune vibrațională din ce în ce mai rafinată.
Mi-am pus întrebarea: ,,Ce voi fi eu peste 777 de miliarde de miliarde de ani?” și am simțit ca răspuns în întreaga mea ființă o contopire plină de iubire cu infinitul. O pace profundă, o luminiscență vibratilă, vie mi-a umplut ființa până la nivel molecular. Am simțit cum de la nivelul creștetului capului mă inundă acea energie infinită ajungând până la vârful degetelor.

M-am simțit una cu eternitatea. Era o fuziune profundă, înaltă, rafinată cu tot ce ființa mea poate percepe a fi eternitatea. O stare înălțătoare de o efervescență luminoasă, vie. Pe măsură ce această energie mă pătrundea, senzația corpului meu dispărea. Nu-mi mai doream altceva. Mă simțeam completă, întreagă și în același timp vie, pulsând la unison cu universul.

Atotputernicie

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Pentru nivelul conștiinței mele actuale probabil era nevoie de o mai amănunțită exprimare a ceea ce trăiam și pentru că nu prea îmi găseam cuvinte să explic ceea ce simt, am reînceput să-mi pun întrebarea: ,,Ce voi fi eu peste 777 de miliarde de miliarde de ani?”. Am simțit atunci ca un fel de pulsație foarte fină, transparentă, înaltă, rafinată la nivelul inimii...(nu am mai simțit până acum așa ceva atât de înalt). Ca și cum ceva începe să se manifeste, ceva începe să prindă viață. Eram una cu această energie, mă mișcam, mă unduiam împreuna cu ea, străbăteam văzduhul în lung și-n lat și totul într-o fracțiune de secundă. Puteam fi oriunde îmi doream. Simțeam că sunt purtată de această energie foarte înaltă. Mă purta în jocul ei de manifestare într-o lume desăvârșită.
Când am rostit din nou întrebarea: ,,Ce voi fi eu peste 777 de miliarde de miliarde se ani?”, am simțit (contopită în această energie), cum încep să învălui și să hrănesc elemente cunoscute și mie. Este pentru prima oară când am văzut vântul mișcându-se ca o ființă, în mișcările sale naturale dar, deosebit de noi pentru ochii mei. Nu m-am gândit că vântul poate fi văzut așa. Am simțit cum învălui și parcă ,,hrănesc” un bulb al unei plante, iar el se deschide și înflorește instantaneu sub ochii mei, cei care nu erau obișnuiți să vadă asta. Am simțit o lejeritate în a susține și hrăni aceste manifestări și parcă, ca și când acestea nu erau suficiente, am mers mai departe învăluind și hrănind în același timp o crenguță a unui copac care imediat ce a simțit prezența mea, și-a deschis toate florile deodată. Fascinantă priveliște pentru ochii mei.
Am dedus, după această meditație, că așa se manifestă cea de-a cincea TATTVA și aș vrea să-l întreb pe Grieg dacă ceea ce am simțit este corect sau nu.

Mulțumesc Ghidului meu spiritual din tot sufletul, pentru susținerea extraordinară care ne-o oferă de fiecare dată, fără de care nu aș fi trăit aceste experiențe minunate.
Mulțumesc Grației Divine care s-a manifestat neîncetat.
Mulțumesc celor care ne-au fost alături, făcându-ne să ne simțim ca o mare familie.

Mihaela Mircea, an 7 București

108. Sincroncități
(Prima parte a acestei relatări se regăsește la numărul 28)

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Am reținut recomandarea de a fi atenți timp de șapte zile după exemplificarea extraordinară de pe 12 martie, și am urmărit să observ ce anume se va petrece în aceste  zile. Așa cum s-a spus și în materialul de prezentare a meditației, au apărut sincronicități, și nu numai la mine ci și la colegii de serviciu apropiați, cu care am legături afective – nu numai sincronicități în acțiuni pe care le realizam împreună, ci și în activitățile pe care le realizau ei, independent de mine. Aceste sincronicități le-au atras și lor atenția, pe perioade scurte de timp. Pe lângă aceste aspecte exterioare, timp de șapte zile după exemplificare am simțit o centrare fermă la nivelul pieptului, în sine, însoțită de o stare de pace profundă și detașare, confort sufletesc și mental, o intensă stare de a fi acasă, a fi împăcat cu tine însuți, de a nu-ți mai trebui nimic. Starea respectiva mă cuprindea și estompa toată zarva din mediile pe unde trebuia să merg. De asemenea am perceput o luminozitate specială care însoțea starea de pace profundă, și care își avea centrul tot la nivelul pieptului. A fost foarte frumos.
Îți mulțumesc Grieg! Îți mulțumesc bunule Dumnezeu!

Irina, anul 15, București.

109. Ceea ce izvorăște dintr-o inimă pură dăinuie în eternitate
Aceasta este traducerea din engleză a unei relatări a unui cursant care nu este de naționalitate română.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Bună ziua, numele meu este Yoav și sunt în primul an la cursul de Yoga.
Când mă gândesc la cum eram în urmă cu 10 sau 20 de ani realizez cât de mult am crescut, cât de mult m-am maturizat din multe puncte de vedere. În timpul exemplificării am avut același gen de percepție, raportându-mă la linia curgerii timpului, apropiat – depărtat, trecut – viitor. Am perceput dintr-o nouă perspectivă că sunt mai mare și mai presus de timp și de spațiu. Timpul și spațiul au devenit niște învelișuri fine ale creației, din care fac parte și care, la rândul lor, fac parte din mine.
Am simțit că doar ceea ce izvorăște dintr-o inimă pură dăinuie în eternitate. Tot restul este parte a ciclului nesfârșit al suferinței. Imperiile vin și pleacă, civilizațiile se schimbă, culturile repetă anumite tipare pe care le îmbracă în forme diferite. Un băiat cu inima pură se află pentru totdeauna dincolo de uitare.
Ne întâlnim de nenumărate ori în ciclul încarnărilor, sub diferite forme și statute sociale (cel care este astăzi bogat mâine va fi sărac etc.). De aceea doar iubirea pură trebuie dăruită tuturor. Nesfârșitul lumii este dincolo de manifestarea fizică.
Cel mai intens în timpul exemplificării am simțit momentul recunoștinței față de Dumnezeu, în timpul căreia a avut loc o conversație inefabilă între fiul pierdut și umil și Tatăl său divin mult iubit.

Cu iubire și lumină,
Yoav

110. Doar fericire copleșitoare, pură existență

Am urmărit de la bun început să dau ascultare recomandării de a nu intra în această meditație cu idei preconcepute. Fiind zodia Gemeni, este foarte important pentru mine ca în timpul meditațiilor să nu mă las distras de gânduri, pentru a putea atinge profunzimile meditației.
Prima parte a fost într-adevăr catalizatoare pentru ceea ce a urmat, în sensul că gândurile au dispărut treptat până la a lăsa în locul lor un spațiu sacru, pur, luminos ca și vibrație.
Am urmărit pur și simplu să mă las pătruns de moment, pentru că nu aveam niciun punct de reper la care să mă raportez, în ideea meditației. Astfel mi-am pus întrebarea: “Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?” și aproape imediat am simțit o deschidere simultană a lui ANAHATA și SAHASHRARA și m-am descoperit pe mine la acel moment. Nu au existat imagini, ci pur și simplu m-am simțit pe mine ca fiind eu și totuși nefiind eu în lumina faptului că ființa care voi deveni este deja în mine, dar neieșită la suprafață! Singurul punct de reper care m-a convins că suntem una și aceeași ființă, a fost Esența Divină existentă în ambele ipostaze care mi s-a revelat! M-am identificat cu acel eu mult evoluat și am constatat cum calități spirituale înalte, perfecte, divine mă inundă, simțind o foarte mare fericire, aspirație spirituală înaltă, calm lăuntric, încredere desăvârșită, stare de beatitudine.
M-am lăsat în continuare pătruns, cuprins de această beatitudine, de acest divin extaz și din ce în ce mai mult, ființa mea se expansiona, devenind infinită.
Aici am atins punctul cel mai înalt pe care l-am putut atinge în această meditație și Totul s-a dizolvat, rămânând o stare de fericire copleșitoare, existență pură, fără spațiu – dar infinit, fără timp – dar veșnică.
Cuvintele nu pot descrie nici trăirea și nici starea de moment prezent pe care am avut-o. Perfecțiunea este dincolo de cuvinte, este absența cuvintelor.
Am auzit ,,reveniți ușor” și am deschis ochii: o iubire copleșitoare m-a invadat față de cei din jurul meu (am participat la Pipera 1) și sentimentul evident că suntem o singură Ființă, având senzația de dilatare corporală atât fizică cât și subtilă prin această interconectare cu ceilalți.

Iți mulțumesc, Doamne, pentru Grația pe care ai revărsat-o asupra mea prin Grieg!

Adrian Simion, an 14, București

111. Energizare în zona plexului cardiac

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Mă numesc Tudor Horațiu Gabriel și sunt în anul 8, București. La meditația având ca tem㠄Ce se va întâmpla cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?” am simțit o energizare în zona plexului cardiac, în centrul pieptului, două degete dreapta, unde este proiecția în corpul fizic a Sinelui ATMAN.
Mulțumesc.

112. O absorbție în lumină

În timpul meditației „Ce se va întâmpla cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci?” am urmărit să nu mă identific cu unele gânduri ce mai apăreau și am urmărit să am o stare neutră. Astfel, gradat am ajuns să percep, la un moment dat, în meditație o stare de „alt timp” ca o îmbinare de mister și libertate. În continuare, fiind atent și cât mai detașat, am ajuns să simt o stare care era ca o lumină densă despre care n-aș putea spune că era localizată precis undeva, dar o percepeam cumva în zona pieptului: era o stare pe care o percepeam ca și cum era la baza gândurilor care apăreau. Era o absorbție în acea lumină, o centrare, o suspendare, știam că trebuie să mă abandonez total și astfel știam că mă voi dizolva în acea lumină, dar trebuia să mă păstrez perfect într-o stare de vid fără să mă exalt, fără să mă atașez de niciun gând, de nicio stare, fiind atent doar la acel sentiment fără suport. La baza acestui sentiment percepeam această lumină densă, blândă, liberă, intensă care se năștea ca o chemare de dincolo de mintea obișnuită.
A fost o trăire simplă, dar intensă, lucidă și vie care a apărut firesc, fără să-mi imaginez sau să mă gândesc la ceva anume.

Marius, anul 12 București

113. A fost o meditație excepțională!

Timp de câteva minute am avut senzația că plutesc, că sunt ruptă de realitate. Întreaga mea ființă a fost învăluită de o căldură pe care nu am mai simțit-o până atunci.

V.M. an I

114. Iubire pură

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Înainte de începerea meditațiilor am urmărit, așa cum am putut mai bine, să mă abandonez definitiv și total în Dumnezeu Tatăl. Mi-au apărut gânduri ciudate, despre imposibilitatea de a simți ceva, îndoiala că Grieg mă poate ajuta să știu ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani. Am realizat fulgerător că aceste gânduri mă îndepărtează de sufletul meu și de iubitul meu Ghid spiritual și apoi cu multă aspirație și umilință m-am abandonat în Dumnezeu Tatăl. Atunci m-am simțit resorbită într-un vortex de energie, colosală. Mă aflam în corp astral, lângă alte ființe astrale, în fața unei sublime ființe de lumină care medita. Am recunoscut chipul Ghidului meu spiritual și m-am simțit protejată și iubită. Am conștientizat că în ignoranța și în inconștiența mea, acum și aici, nu-mi asum menirea mea spirituală. Acolo, am văzut cum cerul și oceanul sunt inversate, cum cerul se năștea din ocean iar oceanul se năștea din cer. Am trăit o stare de deplină și perfectă egalitate. Apoi am simțit cum vortexul de energie colosală mă face să translatez pe un alt nivel de vibrație și cum devin o formă de conștiință luminoasă. Am văzut cum în jurul meu erau și alte forme de conștiință luminoase care fuzionau între ele. Am simțit iubire pură. I-am mulțumit cu recunoștință lui Dumnezeu Tatăl și Ghidului meu spiritual Grieg, într-o stare de sacralitate și iubire copleșitoare. Am rămas în această stare supramentală și la exemplificările care au urmat.
Iți mulțumesc Grieg pentru Grația Ta!

Mihaela M., anul 17, București

115. Experiență răscolitoare

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Bună! Îmi cer scuze pentru exprimarea lapidară, însă nu simt nevoia să  folosesc mai multe cuvinte decât e cazul pentru descrierea a ceea ce am  trăit în timpul exemplificării excepționale din 12 martie 2008.
Iată relatarea:
- senzația a două conuri - unul mai mare către în sus, și unul mai mic cu  vârful în jos, în interiorul celuilalt și aș putea spune în regiunea  inimii
- deplasare cu o viteză uluitoare
- sentimentul că în acel moment din viitor îmi voi reaminti această  proiecție
- o stare de absorbție totală în sus, reflectată chiar și la nivel bioenergetic (ca și cum eram trasă de cap în sus), nu era ceva ce  făceam eu, ca și cum ceva/cineva îmi producea această stare, despre care nu pot spune altceva decât că era ca o absorbție, într-o lume foarte  bogată, deși fără forme, ființe, sau caracteristici descriptibile.
- am revenit brusc, cam după șapte minute de la sfârșitul anunțat al  exemplificării (nu îmi dădusem seama că trecuse intervalul de timp), senzația a fost ca și cum mi s-a dat drumul brusc înapoi în corp de acolo de unde fusesem transportată; o bună bucată de vreme după revenire am simțit SAHASHRARA foarte, foarte activată, sentimentul că am revenit aici dintr-o lume îndepărtată, cu ființa foarte mult îmbogățită.

- experiența a fost răscolitoare, de o profunzime pe care nu o înțeleg pe deplin, însă cu adevărat extraordinară.
Mulțumesc din suflet pentru această șansă!

Gabriela, anul 19

(va urma)

yogaesoteric.net
aprilie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Mărturii (116-127)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.5.2008, 00:25 View PostDownload Post

Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?
Oare voi mai exista atunci?
Mărturii (116-127)


116. Mă simțeam completă

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Chiar după ce am realizat consacrarea, mi-a venit spontan să zâmbesc, ca o anticipare a unei stări de fericire și de înțelegere superioară. După aceea am constatat că toți centri de forță s-au dinamizat și energia KUNDALINI s-a trezit într-atât încât simțeam vibrațiile ei până în vârful limbii. Eram atentă să îmi păstrez starea de martor detașat și lucid. Mi s-a părut că aceste fenomene „energetice” s-au derulat foarte intens dar extrem de rapid. Ele m-au propulsat întocmai ca o rachetă în Eternitate. M-am regăsit profund în acea stare unică în care spațiul și timpul nu mai existau și în care parcă m-am reintegrat, într-un repaos și echilibru absolut. Doar existam. Mă simțeam completă: parcă nimic nu mai trebuia să adaug și nu mai era necesar să renunț la nimic. La revenire am conștientizat că această stare este și a fost în mine mereu, în eternitate; este natura mea intrinsecă. Parcă am parcurs un drum de la mine însămi la mine însămi. Ca efecte am conștientizat zile în șir și chiar și acum o stare de armonie interioară, de detașare superioară, de fericire, de bine, de expansiune a conștiinței. Parcă mintea nu mai are nici un rost atunci când sunt în Sine pentru că nu îmi poate oferi nimic mai interesant și mai atrăgător decât starea în care mă aflu. Dacă apare, o las cu detașare să-și facă treaba pentru că nu mă mai atinge cu nimic atunci. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și Ghidului nostru spiritual pentru aceasta exemplificare de excepție și pentru toată grația pe care o revarsă asupra noastă neîncetat.

Cherteș Emilia, anul 10, București

117. O nouă conștiință

Am trăit cu foarte mult entuziasm și efervescență spirituală momentele care au precedat această exemplificare spirituală excepțională la care, poate mai mult decât la oricare alta, am simțit, în urma consacrării fructelor acestei acțiuni lui Dumnezeu, răspunsul sub forma unei semințe spirituale care conținea în esență tot ce urma să se reveleze în ființa mea, experiențe ulterioare care totuși au depășit cu mult ceea ce am perceput din răspunsul primit la consacrarea fructelor respectivei acțiuni spirituale.
În urma concentrării în zona din creștetul capului și în zona pieptului, în timpul primei părți a acestei exemplificări am simțit cum am translatat la nivel de conștiință într-o dimensiune nouă în care tot ceea ce pot spune că am perceput este vibrație energetică și luciditate spirituală. Simțeam că parcă eram o picătură de apă dintr-un ocean infinit al manifestării, eram o picătura din unul din valurile acestui ocean, aveam o conștiință mult expansionată reușind să cuprind o mare parte din acest ocean infinit care era solitar și atotcuprinzător și trăiam o stare de beatitudine tot mai plenară, odată cu aprofundarea acestei stări care era tot mai vie. Simultan percepeam o lumină tot mai vie, însa nu foarte intensă, care începea să se instaleze în conștiința mea, lumina care nu venea de undeva din exterior ci ea era sursa propriei sale manifestări.
Tot din timpul acestei prime părți a meditației, însă mult accentuată în partea a doua a meditației am perceput cum la nivelul inimii apare o concentrare energetică, ca un fel de conștiință nouă care avea ca o proprietate principală această iluminare interioară care făcea ca tot ce percepeam interior să fie însoțit și de aceasta lumină interioară care făcea ca percepțiile interioare să fie mult mai consistente. Era și este ca o lumină ce-mi umple întreaga ființă interioară creându-mi o anumită stare de fericire, încredere în forțele interioare, aspirație spirituală și sentiment de împlinire a vieții.

Reper fundamental

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Dincolo de așteptările mele a fost și faptul că acea proiecție în viitor a fost trăită în prezentul lui Aici și Acum, ceea ce probabil a făcut ca acea trăire spirituală din viitor să devină un element concret al vieții actuale, reușind astfel să-mi îmbogățesc spiritual viața actuala, trăind totodată plenar toate momentele vieții.
Un element foarte important este ca această concentrare energetica în zona pieptului, însoțită de lumina interioară, au devenit din acel moment ca un element cheie al vieții mele spirituale interioare, ca un reper fundamental la care mă pot raporta ca la un for spiritual interior ori de câte ori doresc și care este totodată ca o sursă de inspirație continuă pentru mine, ca o conștiință interioară care mă face să fiu mereu treaz.
Ulterior realizării acestei meditații, am perceput un mult mai puternic impact de trezire interioară asupra ființelor cu care am venit în contact, multe ființe pe care le întâlneam fără să le cunosc mi se păreau mult mai cunoscute, chiar și ele privindu-mă cu o mare atenție.
Am continuat să reevoc sistematic aceasta trăire spirituală reușind chiar să trăiesc dimensiuni noi ale respectivei experiențe spirituale pe care nu le-a putut trăi la momentul respectiv, însă am perceput clar că respectivul moment al exemplificării a fost un moment unic, o revărsare a grației divine care mi-a permis să pot trăi aceasta experiență spirituală deosebită ce mă ajută deja foarte mult în ceea ce privește evoluția mea spirituală și descoperirea esenței ultime divine a ființei mele interioare.
Mulțumesc lui Dumnezeu și lui Grieg pentru acest cadou spiritual deosebit ce a fost oferit în mod total gratuit tuturor celor pregătiți să-L perceapă pe Dumnezeu în ființa lor interioară.

Octav, an 16 yoga, Bucuresti

118. Nu mai eram NIMIC și totodată eram TOTUL

În prima parte a meditației Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? pe fundalul muzical folosit am simțit cum centrii de forță ANAHATA și SAHASRARA se activează foarte intens, pulsând la unison cu Macrocosmosul.
În partea a doua, a interiorizării, o forță uriașă m-a aspirat prin SAHASRARA, apoi am simțit cum îmi abandonez forma fizică. De undeva din exterior am început să urmăresc ce se petrece cu mine: timpul se oprise iar eu am început să mă expansionez în infinit, apoi o pace profundă m-a învăluit. Încercând să văd unde sunt și ce se întâmplă, am observat că nu mai eram NIMIC și totodată eram TOTUL, apoi privind mai profund m-am identificat cu un ochi care pulsează, asemeni unei inimi, care clipește și totodată privește în infinit. În acel univers erau o mulțime de alte ființe care se identificau cu mine, pulsând la unison, manifestând lumină, pace interioară și multă, multă iubire.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu Tatăl și lui Grieg pentru tot!

Sabina, anul 3, Pitești

119. Esența transformării este CONȘTIENTIZAREA

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Din anumite motive am urmat cursul până în anul 6, din 1995 până în 2001. În permanență am continuat să mă gândesc, să particip telepatic la ce am putut și cât am putut și în primul rând m-am străduit să-mi continui legătura cu Grieg.
Cam pe la începutul anului acesta s-a produs un declic, ca o trezire din somnul inconștienței spirituale și am început să simt NECESITATEA transformării.
La exemplificarea făcuta de Grieg de ziua lui am făcut consacrarea parca de la sine, fără nici un fel de efort, ca și cum chiar Dumnezeu o făcea pentru mine. Eu nu am avut muzica atunci (am făcut rost de ea mai târziu), dar nu mi-a lipsit deloc.
Timpul și spațiul nu mai existau iar Dumnezeu coborâse printre noi și era atât de viu, de intens, de plin... În prima parte a meditației s-a produs o dilatare aurică foarte mare. Totul a încremenit și nu mai era decât Dumnezeu. Grieg era într-un fel de spațiu gol și divin și mă ținea de mâini; nu avea cap, nu avea chip. La fiecare moment de schimbare a meditației, exact când era și un sfert, etc., îl simțeam pe Grieg că se oprește și mă opream și eu.

În partea a doua a fost într-adevăr o translație în timp, am putut să percep vizual dar nu foarte clar niște locuri, un grup de persoane pe care le-am asemănat cu niște călugări tibetani, undeva pe un deal iar eu eram o vibrație, o conștiință care îi ghida și îi cuprindea într-o îmbrățișare divină.
Apoi am devenit o roată care se învârtea continuu, fiind simultan acea Lumină vie necreată, neclintită și glorioasă.
Totul s-a desfășurat într-o mare de liniște și pace, însă cu o putere extraordinară, am resimțit un câmp generat care era atât de intens, de pur și de clar, încât orice alte gânduri, emoții sau orice altceva s-au topit.

Concluzia mea este că esența transformării este CONȘTIENTIZAREA: conștientizarea faptului că existăm, conștientizarea Grației extraordinare de care avem parte, conștientizarea care ne ajută să nu ratăm ocaziile spirituale, conștientizarea IUBIRII pe care o primim.

Roxana G., cu drag si dor.

120. Am simțit infinitatea iubirii Lui atotputernice

Eram foarte liniștit. A început muzica, m-am raportat la tema meditației și după câteva minute mi s-a oprit mintea și am simțit că am devenit foarte mic, mic de tot și oarecum insignifiant față de tot universul și față de eternitate. Am simțit în acele clipe o stare de umilință copleșitoare față de tot ceea ce mă înconjura. Și apoi după câteva clipe au început să plece din mine niște fire de energie care se dezvoltau cu repeziciune și care parcă la un anumit moment au atins marginile universului. În acea clipă am simțit ca o explozie de bucurie și lumină sublimă la nivelul pieptului. Emoția acestei stări m-a copleșit, mi-au dat lacrimile de fericire iar în clipa următoare într-un singur flash am înțeles atunci că Dumnezeu a creat universul și eternitatea pentru a fi siguri că-L vom cunoaște și am simțit infinitatea iubirii Lui atotputernice care face ca până la urmă să ne unim cu El. Și apoi am înțeles și am simțit că de fapt peste 777 de miliarde de miliarde de ani este chiar în clipa prezentă. Chiar acum. Și aici.

Mulțumesc pentru cadoul extraordinar pe care l-am primit.

R.C. anul 15, București

121. O îmbrățișare profundă cu Grieg

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Această meditație a generat pentru mine reactivarea unei stări interioare ample pe care intuitiv o resimt a fi continuă ca un fundal firesc, o catapultare în ceea ce eu percep ca fiind chiar natura mea reală… este ca un ax al existenței mele… de fapt paradoxal este axul neexistenței mele… este o fantă prin care eu simt transcenderea formei ca și manifestare, decondiționarea de toate limitările și existența mea într-o stare vastă de conștiință pură nemanifestată, în lumină și dincolo de ea, în sunetul primordial, în starea de unitate cu Grieg, cu Dumnezeu.

Începutul meditației a fost resimțit profund interior pentru mine… am participat la meditație împreună cu colegii mei și deși în sala în care făceam fizic meditația aceasta a fost anunțată conform programului, în inima mea resimțeam starea de resorbție foarte puternic încă dinainte de a se anunța începerea meditației și astfel, fiind atrasă către interior, am închis ochii și am intrat spontan în meditație fiind parcă imperios „chemat㔠dintr-o altă dimensiune spațio-temporală… nu îmi aduc aminte fundalul muzical… ce îmi aduc aminte este deschiderea amplă, puternică a lui BRAHMARANDRA, energizarea întregii ființe și starea de resorbție în esență, stare care s-a concretizat foarte rapid într-o trăire foarte intensă a lui ACUM și AICI, o stare de fuziune profund împlinitoare cu Grieg, o stare de unitate. Am simțit cum devin eternitatea, cum nu mai am formă, devin una cu infinitul etern… eram această vastitate infinită, neant, conștiință pură, forță, nemișcare, o stare în care știu că sunt deși nu mă folosesc de nici un indiciu exterior care confirmă aceasta, simțeam că sunt eternitatea, că nu am moarte, că sunt indestructibilă, sunt libertate pură, beatitudine, fără formă, de neatins, astfel nimic nu mă poate face mai mare sau mai mică, nu îmi poate adăuga sau lua ceva și astfel fiind eu exist în tot și toate… pentru mine această meditație a fost o bucurie continuă dublată de recunoștință, o îmbrățișare profundă cu Grieg, parfumată continuu de bucuria și împăcarea de a fi mereu împreuna, etern regăsiți ACUM și AICI, oricând ACUM și AICI se petrece, s-a petrecut sau se va petrece. Sentimentul de a fi una cu Grieg genera valuri de fericire veșnică, oceanică, la care cu cât fericirea și recunoștința mea erau mai mari parcă și mai mult se adăuga în fericire… îmi aduc aminte că spre finalul meditației am observat cum în mintea mea, care până atunci fusese spontan transcensă de beatitudinea purei existențe, a apărut ideea că poate trebuia să fiu atentă și la numărul de ani 777 cu multe zerouri…am observat atunci cum mintea mea limitată nici măcar nu e în stare sa cuantifice valoarea numerică a acestei cifre, darămite să jongleze cu vreo altă semnificație a sa. Realizarea acestui paradox mental m-a basculat din nou în starea profund împlinitoare de pură existență, de aici și acum, starea de bucurie plină, pace și regăsirea purei beatitudini în unitatea cu Grieg… pentru mine e clar că și această stare ca și toate celelalte trăite au venit prin grația lui Grieg și a lui Dumnezeu Tatăl ce răspunde chemărilor mele de a-L regăsi deplin… pentru toate acestea ce sunt atât de puțin cuprinse în cuvânt sunt profund recunoscătoare. Îți mulțumesc Grieg, îți mulțumesc Tată Ceresc pentru Grația ce o reverși continuu asupra mea.

Irina C

122. Am pătruns în împărăția lui Dumnezeu Tatăl

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.De la începutul acestei meditații am perceput în mod constant o resorbție interioară la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, ca și cum ceva mă atrăgea în universul ființei mele. Simțeam că pătrund într-un vid ce există în mine, iar apoi am perceput că mă aflam undeva în Macrocosmos. În acel moment am conștientizat că de fapt acest timp îndepărtat la care mă raportam era foarte aproape, ba chiar simțeam că nu va dura decât o clipă pentru ca noi toți să ajungem acolo. Mi se părea că acest timp nu există de fapt și fusese dat doar ca o raportare mentala și că el putea fi perceput ca fiind foarte îndepărtat doar din punct de vedere al conștiinței umane limitate.
În cea de a doua parte a meditației am început să rostesc MANTRA Marii Puteri Cosmice Kali, căci îmi dădeam seama că aceste trăiri au rezonanță cu sfera ei specifică de forță și ca ea mă va ajuta să aprofundez și mai mult aceasta stare. În acel moment mi-am perceput corpul ca fiind corpul Ghidului meu spiritual Grieg și că el realiza această meditație prin mine. Urmăream în acest moment să mă identific cu el și la nivel subtil si să îl cunosc așa cum este el de fapt în profunzime. Mă întrebam atunci dacă voi ajunge vreodată să am realizările sale.

Însă am văzut, apoi, că mă aflam într-un univers alb strălucitor, eram înconjurată pretutindeni de această lumină albă și simțeam că am pătruns în împărăția lui Dumnezeu Tatăl unde erau multe ființe de lumină. Din acest punct reușeam într-o oarecare măsură să văd macrocosmosul, însă nu aveam o viziune foarte clară asupra lui. Am urmărit să văd planeta Pământ și atunci m-am perceput acolo pe mine (dar numai ca și corp fizic), realizând aceasta meditație. Simțeam că din acest loc în care mă aflam puteam ajuta pe oricine cu voința lui Dumnezeu și că aveam o putere de acțiune nemărginită. Am încercat astfel să mă ajut pe mine pentru a-mi rezolva problema de sănătate cu care mă confruntam și eram ghidată de Dumnezeu pentru aceasta. Vroiam să percep totuși dacă în acel moment, aparent îndepărtat, va mai exista vreo diferența între mine și El și m-am perceput astfel ca un releu al energiilor sale divine infinite. Conștientizam că, cu toate că aparent trăiesc pe pământ, o parte din mine se afla mereu în acest loc în care mă aflam în timpul meditației și că doar trebuie să îmi dau seama de aceasta.

La sfârșit, când am realizat meditația de recunoștință am avut o stare foarte interesantă deoarece aveam senzația că îmi mulțumesc mie și mi se părea ceva foarte nefiresc. Simțeam că trebuia să mă întorc din nou jos, în corpul fizic și să îmi reiau vechea stare de conștiință pentru a putea mulțumi cuiva de sus. În același timp ceva din ființa mea refuza și chiar fugea de această întoarcere și mi-a luat câteva minute pentru a percepe resorbția acestei stări în ființa mea și a mă reintegra din nou în corpul fizic. Când am deschis ochii încă mai percepeam acea lumină alb strălucitoare, ca o ceață, care nu îmi permitea să văd foarte clar.
Mulțumesc din suflet Ghidului meu spiritual pentru grația pe care și-a revărsat-o prin intermediul acestei meditații.

Cristina M, anul 4, București

123. Am realizat că sunt nemuritoare

Chiar din timpul meditației pe muzică, am simțit cum ochii mi se relaxează și se ridică singuri în SAHASRARA, iar cuvintele încep să se retragă în VISHUDDHA. Au apărut niște gânduri și iar m-am liniștit. De data aceasta, liniștirea se făcea din ce în ce mai profund. Am simțit cum parcă se trage de mine în plan orizontal și devin liniară, formată din fragmente mici și egale, și cum curg într-un singur sens. Apoi au apărut niște manifestări curioase. VISHUDDHA și ANAHATA s-au activat puternic și rafinat, apoi AJNA, pe toată lungimea. Activarea intensă a urcat, apoi, în SAHASHRARA. Am simțit și văzut cum calota mea craniană se luminează din ce în ce mai puternic, până când devine alb-strălucitoare, apoi se deschide brusc, ca o umbrelă și urcă deasupra capului, întinzându-se pe o suprafață mare. Îmi simțeam ANAHATA ca și cum „sămânța” mea se afla acolo și eu de acolo porneam și expansionam și de acolo existam. Dar această percepție a rămas undeva, în fundal, pentru că am văzut și simțit cum din VISHUDDHA începe să crească, întâi în față, apoi sferic, un fel de bulă de spațiu, care s-a mărit din ce în ce mai mult, apoi a expansionat brusc, devenind una cu nemărginirea. Aveam senzația că încerc să deschid ochii și că era multă lumină în jur. De câte ori reușeam să întredeschid ochii, vedeam flash-uri de lumină orbitoare. Simțeam, la un moment dat, că am doua perechi de ochi. Cei fizici și cei subtili, pe care mă străduiam sa-i deschid. Tot încercând și clipind, am simțit cum trec cumva de ei și „văd” fără să mai am nevoie de ei. A apărut viziunea interioară a unei spirale YANG, semănând cu o galaxie, cu o tentă violet. S-a apropiat și apoi s-a extins brusc în față precum tunelul unui vortex, absorbindu-mă. Mă deplasam foarte rapid în spațiu. Am ajuns într-un loc, deasupra unui sistem solar. Vedeam soarele clipind. Părea că se stinge și se aprinde, sugerându-mi scurgerea rapidă a unei perioade imense de timp. Apoi m-am simțit atrasă și m-am îndreptat în mare viteză spre o anumită zonă, în afara sistemului solar, unde nu erau deloc stele.

NU ERA o zona de spațiu, nu era o gaură neagră. Era o manifestare specială, tainică, pe care nu pot să o numesc sau să o descriu. E ca și cum nu există cuvinte pentru aceasta. O simțeam cumva și conștientă, dar este foarte dificil de descris. am pătruns în această manifestare și am simțit-o învăluindu-mă, pătrunzându-mă în profunzimi, dizolvându-mi contururile, până când am devenit un vid punctat de stele. Mă simțeam acasă, împlinită, în sensul că nu mai era nimic ce aș fi vrut să fac și niciun loc unde aș fi vrut să merg. Totul era acolo pentru mine. Eram eu însămi un univers, pătrunsă complet de acea manifestare.  Apoi, prin ea sau din ea, am văzut cum spațiul, în jur, începe să se adune. Părea că se adună în valuri, ca și cum ar fi fost un voal pe care erau prinse stelele și pe care îl strângi sul, dar în mai multe straturi succesive. Totul devenea din ce în ce mai mic și aveam senzația că mă sufoc. Că nu mai am loc. În același timp, simțeam ceva asemănător la nivelul corpului aflat în sală. Simțeam că tavanul îmi atinge creștetul și că nu mai am loc.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Mă simțeam precum Alice în Țara Minunilor, când a crescut prea mare și a rămas prizonieră în casa iepurelui. În spațiu, încercam să rup valurile de voal, dar oricât rupeam, apărea altul și altul de dedesubt și simțeam că trebuie să ies repede de acolo. Apoi, brusc, a apărut o breșa imensă în acest spațiu, însoțită de un sunet specific puternic, dar nu la nivel audibil. A fost ca un trăznet tăcut. Am țâșnit prin  acea breșa și în urma mea spațiul continua să se micșoreze din ce în ce mai mult, strângându-se în el însuși, devenind din ce în ce mai mic, până când a dispărut undeva în „adânc”. Am rămas în acel niciunde. Nu exista nimic, nici măcar nimicul. Nu exista nimic, care să poată fi descris sau definit. În mod misterios, chiar atunci, Dumnezeu m-a făcut să mă simt pe mine în sală și simultan în acel „niciunde”și m-a făcut conștientă de faptul că nu este nicio diferență între mine, din acel timp și spațiu, în sală, și aspectul „rămas” după resorbție. Mi-am simțit CLAR continuitatea peste și dincolo de timp și spațiu și am realizat că sunt, într-adevăr, nemuritoare. Apoi, cum existam eu acolo, a apărut o manifestare luminoasă sublimă. Pe care nu pot și nici nu vreau să încerc să o descriu. M-am gândit ca aș putea încerca, dar cuvintele se resorb în VISHUDDHA și refuză să se manifeste. Această manifestare absolut fermecătoare se rotea fascinant în sens YANG, pornind din ea însăși și întorcându-se în ea însăși, iar o anumita „parte” a ei „țintea” spre un „punct” unde a apărut o luminiță.

Îmi sugera o sămânță de lume și a început să crească și să expansioneze, izvorând și crescând din ea însăși, până când a explodat brusc răspândindu-se până departe. În timp ce abia creștea, am observat cum a apărut o manifestare ce parea să existe  într-un singur plan și într-un singur sens, dar care în realitate a „umplut” acel spațiu, completându-l. Continuam să exist, martor la ceea ce se petrecea, fără ca acestea să mă afecteze în vreun fel. Priveam voalul fin pe care erau prinse stelele și planetele, când, deodată, una din ele a devenit interesantă pentru mine. Imaginea s-a focalizat brusc asupra acestei planete, care strălucea foarte frumos, și am simțit o afecțiune deosebită pentru ea. Aceasta stare de afecțiune m-a absorbit instantaneu și am devenit una cu acea planetă. Apoi am auzit vocea Aurorei spunând că exemplificarea s-a încheiat. În timpul meditației de mulțumire, L-am simțit profund pe Dumnezeu. L-am simțit Viu și Vesel în inima mea, îmbrățișându-mă, în același timp, plin de dragoste. O fericire de nedescris m-a cuprins și am răspuns cu toată dragostea îmbrățișării Lui. Acum știu că nimeni și nimic nu ne poate despărți.
Reea-Silvia Podeanu, an 17, București

124. TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL sunt aici

Am simțit de la început o revărsare copleșitoare de Iubire Divină și mi-au dat lacrimile. Aș fi vrut să plâng în continuu de fericire dar nu s-a petrecut așa. Meditația avea altă temă. M-am liniștit și simțeam că am la nivelul lui SAHASRARA o deschidere prin care pătrundea în ființa mea o liniște care cuprindea totul și-mi hrănea sufletul, percepeam că spațiul din zona pieptului unde primeam de sus această energie devine mai mare. De atunci este ca și cum am devenit mai sigură pe mine, mă simt mult mai bine, ceva s-a fixat în mine, este ceva ca un dar pe care l-am primit în suflet. Ce m-a minunat și mai mult este că am perceput translația în timp. Am perceput exact ca o trecere într-o altă dimensiune, a fost în același timp conștientizarea faptului că TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL sunt aici. Am avut această percepție și a fost ca o iluminare: înțelegeam că totul este aici, trebuie să modifici frecvența de vibrație și ești în viitor. Mă simțeam mult mai liberă. Îi mulțumesc Ghidului nostru spiritual Grieg.

Încă dinainte, pe parcursul TAPASULUI pe care îl făceam pentru ziua lui Grieg, am avut  deodată ideea să trăiesc fiecare zi ca și cum poate fi ultima zi, și atunci puterea timpului Kali m-a ajutat să renunț la anumite atașamente nefolositoare evoluției mele spirituale și ceva s-a mai cristalizat în mine. Aveam foarte pregnant starea că s-ar putea să mor mâine și atunci cu ce voi pleca din planul fizic? A fost totodată un impuls spiritual, sunt conștientă de aceasta, și apoi, în exemplificarea despre care vă relatez acum, am primit darul atât de minunat prin ceea ce am perceput: că fiind ceva foarte complex și în același timp simplu și eliberator, te simțeai liber. Într-adevăr, atunci când ajungi sa cunoști Adevărul, devii liber. Vă doresc tuturor succes pe calea spirituală pe care ne aflăm cu toții și îi mulțumesc și îi sunt profund recunoscătoare lui Grieg pentru tot ceea ce face pentru noi!

Maria

125. TRĂIAM VEȘNICIA

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Meditația a început printr-o ridicare puternică a lui KUNDALINI, resimțită foarte puternic în VISHUDDHA CHAKRA și în SAHASRARA.
Apoi au început să se „rup㔠și s㠄cad㔠în fragmente toate „învelișurile” mele, toate corpurile, senzația era atât de concretă și puternică, încât mi se părea că pocnetele și loviturile pricinuite de acest fenomen se auzeau în toată sala în care mă găseam.
M-am pomenit spunând în gând: „Sigur că voi trăi peste 777 de miliarde de miliarde de ani, eu sunt ESENȚA.”
Apoi a urmat fulgerător o trăire miraculoasă, pentru c㠄am trăit VEȘNICIA”. E greu de explicat, nu prea găsesc cuvinte potrivite, dar exact aceasta era senzația – TRĂIAM VEȘNICIA – ca și cum ar fi avut loc o experiență existențială.
Identificarea mea cu VEȘNICIA a rămas ca un fundal pentru întreaga meditație, simțeam că acea ESENȚĂ, care știam că sunt, este însăși VEȘNICIA.
A urmat o perioadă în care tot ce era în jurul meu, colegii, orașul, lumea, chiar eu cea în carne și oase, făceam parte în întregime din „ceea ce are VIAȚĂ și MOARTE”, iar acest aspect de „cu VIAȚĂ și MOARTE” făcea ca toate acestea să fie ca ireale, să nu mai aibă nicio importanță, să nu mai conteze.
Treptat am început să percep cum ESENȚA, care eram eu, era cea care pătrundea în toată aceast㠄cu VIAȚĂ și cu MOARTE”, ESENȚA era ceea e susținea aceast㠄LUME a VIEȚII și a MORȚII”, ca și cum totul se derula pe fondul și substanța VEȘNICIEI, a ESENȚEI care eram eu.
Din acel punct, al VEȘNICIEI, tot ce era „cu VIAȚĂ și cu MOARTE” nu avea nicio importanță reală, nu conta deloc, nu era o existență adevărată. Totul din acea lume și ea însăși erau ca niște palide jocuri ale unor umbre.
La sfârșitul meditației am avut o trăire uluitoare, pe care nu știu de ce mi-a dăruit-o Dumnezeu, Tatăl Ceresc. Iată:
Am simțit foarte clar c㠄ies” din corp prin BRAHMARANDRA și mă înalț pe verticală, tot mai sus.
Ceea ce eram eu acolo nu avea conținut, formă, nume, contur. Eram ca un „atom” ce se ridica. Ca o bulă limpede de aer în aer, ca o picătură de apă în ocean, nu era cognoscibilă sau perceptibilă. Dacă pot spune așa, eram un „atom” de VEȘNICIE care se unea cu VEȘNICIA la fel cum aerul se unește cu aerul.
Nu exista nici urmă de sentiment sau de emoție. Era o stare de fapt. Așa era.
Și am înțeles că numai acel „ceva” care ieșise prin BRAHMARANDRA din corpul meu fizic, corp „cu VIAȚĂ și cu MOARTE”, în uluitoarea meditație din 12 martie 2008, este ceea ce va exista și peste 777  de miliarde de miliarde de ani și VEȘNIC.
Și revenind în mine cea „efemeră”, am simțit cu putere cât de puțină importanță are și cât de puțin contează, în raport cu VEȘNICIA, ceea ce este „cu VIAȚĂ și cu MOARTE”, toate durerile și frământările noastre cotidiene, toate acele probleme care ni se par aici în „lume” ca fiind foarte importante. Și deși am fost „cutremurat㔠de această înțelegere, în mod paradoxal, am simțit că prind curaj.

F.S., anul 11, Iași

126. Trăiam o stare de glorie ca și cum tot Universul se bucura

În meditația Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani, am trăit un fel de „alunecare” în torentul energiei Timpului. Cu o viteză uluitoare, aveam viziuni ale erelor, vieților, lumilor care se nasc, cresc, decad apoi se dezintegrează devenind pulbere, devenind una cu pământul.
Clădiri fastuoase creșteau și se ruinau cu viteză devenind țărână pentru ca în locul lor să se înalțe o nouă viață. Flori, plante sublim de frumoase se înălțau, extrăgându-și parcă splendoarea din pământul îmbibat cu esența erelor și civilizațiilor dispărute pentru ca în clipa următoare să dispară și ele pentru a fi înlocuite de lumi noi cu forme tot mai abstracte și de neînțeles pentru mine. Deși eram în meditație, eram atentă la tot ceea ce se derula cu viteză în fața ochilor minții mele și am trăit înțelegerea că toată această naștere, creștere și dispariție a civilizațiilor și a lumilor, chiar dacă pare înspăimântătoare și implacabilă, în realitate reprezintă Evoluția, trecerea treptată pe niveluri superioare și dacă nouă, oamenilor, ni se pare că timpul unei vieți se scurge încet și avem la dispoziție „mult timp” pentru a ne realiza planurile, pentru a ne împlini dorințele, aceasta este o păcăleală deoarece, la un alt nivel, viața unui om reprezintă în realitate o fracțiune infimă de timp. În realitate, viața unui om este înspăimântător de scurtă, înspăimântător de greșit valorificată. Fiecare viață reprezintă o mică treaptă, o mică etapă în drumul către Dumnezeu.
Am văzut Crucea cu Iisus răstignit coborând în lumi cu forme abstracte și mi-am spus: „Dumnezeu se va întrupa și în ciclurile viitoare pentru a impulsiona transformarea și evoluția spirituală a Lumii.”

Căutare

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Energia Timpului aluneca ondulatoriu cu o viteză uluitoare, ca într-un dans, ca într-un joc exuberant, tumultuos, ca într-o vibrație ce emana o bucurie extraordinară. Orice formă și orice manifestare trecea dintr-una în alta, totul devenind mereu altceva; totul se năștea pentru a atinge o culme, pentru ca apoi să degenereze și să treacă în neființă, ciclurile repetându-se. „Șarpele” de Lumină și Energie a Timpului pătrundea în tot și în toate distrugând și creând continuu. Eu eram prinsă fără scăpare în această Energie Transformatoare căreia nu mă puteam opune. Eram prinsă în dansul ei vibrând prin ere și civilizații, și la un moment dat eu, cea care mă simțeam a fi un „eu”, am conștientizat că împlinirea continuă a dorințelor, toate speranțele, căutările și așteptările nu-mi aduceau nici o împlinire, dar nu știam să dau un nume căutării mele. Îmi continuam căutarea, alunecarea prin tot felul de vieți de bărbat, de femeie, pe tot felul de drumuri, poduri, prin tot felul de labirinturi și lucruri de neînțeles pentru mine, mânată de o dorință și o atracție inexplicabilă, ca și cum eram atrasă, absorbită de o forță căreia nu mă puteam opune.
Și, la un moment dat, am ajuns pe un drum mare, drept, luminos, clar delimitat și atunci am trăit un sentiment de bucurie și împlinire victorioasă. Totul se clarificase: știam că aceea este calea mea, că în sfârșit ajunsesem unde trebuie. La capătul drumului, la mică distanță în fața mea, se afla o poartă mare spre care înaintam plină de fericire și încredere cu o solaritate extraordinară, parcă eram un vira pe culmea împlinirii sale. La un moment dat, fără să o ating, poarta aceea s-a deschis singură în fața mea ca și cum mă aștepta. Era o deschidere în două sensuri: spre EL și spre mine, ca și cum fiecare parte a porții era alcătuită la rândul ei din două părți asemeni coperților unei cărți. Am pășit bucuroasă și victorioasă pragul și am înmărmurit.

Regăsire

EL era acolo, în fața mea, emanând lumile Universului din Centrul Ființei Sale de Lumină. Părea un Ou de Aur, un Ou de Lumină din care porneau unde concentrice, ondulatorii ce se pierdeau în Vidul Macrocosmic, și atunci mi-am amintit cuvintele Ghidului meu spiritual care a spus c㠄Vidul este carnea Sinelui”. Într-adevăr, percepeam acel Vid ca fiind corpul acelui Ou de Aur, o sferă de Lumină Vie Conștientă tronând ca o inimă în centrul Întunericului.
Vidul acela întunecat, Nimicul acela fără limite îl percepeam a fi în realitate plin cu multe energii, un preaplin inaccesibil înțelegerii mele. Ceea ce am perceput a fost Energia Spațiului ca plecând din centrul Oului de Aur, o energie formidabilă ce se „înfigea” în Vid, se expansiona ca un fel de rețea nevăzută a cărei putere pătrundea și susținea Universul. Expansiunea aceea a Energiei Spațiului mi s-a părut a fi un fundal uriaș care includea „dansul” tuturor galaxiilor, planetelor și corpurilor din Univers și am gândit: „Parcă face balet. Dumnezeu naște continuu lumile și le susține cu Energia Lui.”
El, Cel ce este Lumină, este în același timp Conștiință, Viață, Fericire. Trăiam sentimentul inconfundabil că mă privește cu iubire, cu bucurie, cu un fel de jucăușenie, ca și cum mi-ar fi spus: „Vezi? Ai reușit chiar dacă ți s-a părut greu, chiar dacă ai fost speriată!”
Îl priveam surprinsă, cu bucurie și iubire, trăind certitudinea și împlinirea supremă că în sfârșit, căutarea, spaimele și suferințele mele se încheiaseră. Ne priveam ca doi iubiți care în sfârșit s-au regăsit.
În realitate, drumul meu și căutarea mea prin cicluri, vieți și civilizații fuseseră ghidate și susținute de așteptarea LUI.
Ajunsesem ACASĂ! Trăiam o stare de glorie ca și cum tot Universul se bucura.
Acum nu mai are importanță ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani fiindcă atunci eu voi fi demult una cu Dumnezeu.
Îi mulțumesc cu toată dragostea și recunoștința Ghidului meu spiritual pentru această meditație excepțională și pentru această revelație.    

Elena, anul 12, Iași    

127. REALITATEA MISTERIOASĂ A UNICULUI DUMNEZEU

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În timpul primei părți a meditației, care s-a realizat pe un fundal muzical, am simțit prezența subtilă a lui Grieg foarte pregnant, ca o conștiință gigantică ce a devenit un canal de energie divină pentru întreaga ființă.
A urmat un proces complex de energizare la nivelul tuturor centrilor de forță, foarte intensă (în special la nivelul lui SAHASRARA și VISHUDDHA CHAKRA, apoi AJNA CHAKRA și ANAHATA CHAKRA) care-mi eleva toată structura energetică dându-mi stări de intensitate copleșitoare de fericire, bucurie, armonie, pace profundă și fiori de extaz divin.
A avut loc apoi un anumit gen de dinamizare și trezire a energiei cosmice latente, KUNDALINI SHAKTI și o trezire profundă a sufletului ce mi-au transformat interiorul ființei într-un fascinant joc divin al energiilor, trăind o stare de libertate extraordinară și expansiune în nemărginire.
Conștiința se dilatase într-o stare de imensitate și luciditate care mă propulsa tot mai mult, nu într-un viitor foarte îndepărtat, ci DOAR ÎN MOMENTUL PREZENT, în AICI ȘI ACUM.

În partea a doua a meditației, care s-a realizat în tăcere, am conștientizat o stare de focalizare perfectă a conștiinței în MOMENTUL PREZENT, redescoperind ETERNITATEA CLIPEI PREZENTE, REALITATEA MISTERIOASĂ A UNICULUI DUMNEZEU, PLINĂ DE TAINE.
GRAȚIA DIVINĂ, ce s-a revărsat atunci în ființa mea prin ființa Ghidului spiritual, m-a ajutat să retrăiesc o stare de puritate a conștiinței fără forme, nonduală, beatifică, extatică, perfectă a permanenței existențe divine.
Aveam în întreaga ființă sentimentul inefabil al eternității, unității, totalității și necuprinderii, dispariția completă a timpului, a spațiului, a dualității, a efemerității.
Această stare copleșitoare a Grației Divine ce s-a manifestat prin ființa Ghidului spiritual m-a ajutat să-mi conștientizez plenar esența divină, nepieritoare, spiritul divin ATMAN. A urmat apoi suprapunerea acestei stări, sau mai bine zis reintegrarea ei în oceanul nesfârșit al IUBIRII DIVINE, FERICIRII DIVINE, CONȘTIINȚEI DIVINE ATOTCUPRINZĂTOARE, PURITĂȚII ȘI EXISTENȚEI ETERNE A LUI DUMNEZEU TATĂL, O STARE DE NEMIȘCARE, ÎNCREMENIRE, MISTER, TRANSCENDENȚĂ DIVINĂ, VACUITATE BEATIFICĂ, TĂCERE ABSOLUTĂ.

Ps. Îți mulțumesc din tot sufletul, Ghidul meu spiritual drag, pentru tot ceea ce Dumnezeu face prin Tine, pentru bucuria detașată cu care ne ajuți.

Iftimi Costel, anul 13 yoga, București

sursa: yogaesoteric
aprilie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Mărturii (128-134)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.5.2008, 00:37 View PostDownload Post

Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani?
Oare voi mai exista atunci?
Mărturii (128-134)


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
128. În prima parte a acestei  unice exemplificări excepționale eram o particulă de lumină lucidă proiectată în oceanul conștiinței cosmice – DHARMA KAYA – Oul Cosmic Divin Primordial, în care Timpul se resorbise în Aici și Acum-ul etern al fiecărui moment al exemplificării.

Cu alte cuvinte eram un embrion de logos în pântecele Mamei Cosmice DHUMAVATI, fără tensiuni, fără frici sau stresuri, cufundat în „lichidul amniotic” al Vidului Beatific Creator plin de Potențialitate.

Ulterior am conștientizat că 777 este antidotul divin pentru 666 iar miliardele de miliarde de ani, prin concentrare, au produs un efect de stopare instantanee a minții.

Tănasă Tatieana, anul 10, București

129. În timpul meditației Ce se va petrece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista atunci? am simțit că sunt conștiință și lumină. M-am perceput a fi conștiință guvernatoare a mai multor lumi. Corelat cu focalizarea în DVADASHANTA am simțit un sunet subtil (mantric) pe care l-am mai simțit și în timpul altor focalizări la acest nivel, cu mulți ani în urmă. Te rog pe tine, Grieg, să-mi spui ce sunet percep pentru că singur nu am găsit răspunsul la această întrebare.

Pe lângă perceperea sunetului subtil simțeam zona lui DVADASHANTA ca fiind o zonă de putere a ființei mele; era centrul din care acționam prin intermediul unei raze foarte puternice de lumină.

Imediat după exemplificare am trăit sentimentul identiății cu SHIVA.

Mulțumesc.

Nicușor Colniceanu, anul 17, București

130. Dragul meu Ghid spiritual,
Iți scriu pentru prima oară acum. M-am hotărât datorită încurajărilor din mesajul tău pentru noi, unde ne arătai că nu e „rău” nici dacă nu vom simți nimic, că ne vei explica de ce ni se întâmplă aceasta. Și nu în ultimul rând, îmboldită fiind de multă vreme de către un om deosebit, instructorul de la anul meu de curs și de un prieten foarte drag.

Seara de 12 martie 2008 este și va rămâne o experiență specială, inedită, incredibilă pentru muritorul de rând din mine. Îți mulțumesc pentru asta și îți sunt recunoscătoare.

De această dată nu am mai căzut în capcana pe care orgoliul mi-o mai întinde din când în când. Pentru aceasta m-am pregatit aproape o saptămână.
Cum? Zilnic și de câte ori mi-am amintit pe parcursul zilei mi-am spus cu fermitate ca în 12 martie nu trebuie sa fac nimic altceva decât să mă dăruiesc cu toată ființa mea Momentului, Ghidului spiritual, lui Dumnezeu. Să nu-mi mai doresc să simt ca ceilalți, să nu îmi doresc să am și eu de relatat, să nu am așteptări ci doar să fiu în stare să primesc cu sufletul deschis darul tău. Și eram convinsă că dacă doar asta vreau, voi avea o mare bucurie.
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.După prima zi lucrurile au început să se așeze pe un drum care plăcea inimii mele și am reușit ca încă de sâmbată gândurile legate de întâlnirea cu tine în meditație să fie mai multe decât celelalte. Așa încetuc, cu consecvență, am ajuns ca miercuri să nu mai fiu deloc încercată de dorința egotică de a avea trăiri grozave.
Nu știu de ce aveam spaima că s-ar putea sa nu le am. Aproape întotdeauna am experiente atât de frumoase! Incredere nu am destulă. E drept că uneori mi-e teamă că nu merit toate darurile pe care le primesc de la tine. M-ai ajutat în tare multe momente de cumpănă și în mintea mea vine mereu gândul că fac prea puține pentru aceasta (ASANA-e, tehnici, meditații). Mă frământ că, deși în vis și în meditații (pentru că nu am stat față în față în această viață) ai venit de câte ori am avut nevoie de ajutorul tău, la început fără să te chem, fiindcă nici nu știam atunci prea bine cine ești, mi-era teamă, spuneam că s-ar putea să nu mă mai ajuți fiindcă nu am suficient curaj să-mi înfrunt temerile, deși mi-ai arătat că pot aceasta...
Reușesc o vreme, apoi un fel de teamă pune din nou stapânire pe mine și mă muștruluiesc de multe ori fiindcă sunt atât de slabă.
Să revin...
Miercuri, de ziua ta, eram deja cu sufletul deschis spre tine, ți-am urat La mulți ani de mai multe ori, iar revărsarea de bucurie a fost de fiecare dată tot mai mare. Am avut o zi tare frumoasă.

I. Exemplificare spirituală exceptionalã cu ocazia zilei lui Grieg    

Seara, am ajuns la sala de meditație focalizată pe o singură idee forț㠖 să fiu EU. Eu cea care te iubește și care are doar dorința fierbinte de a fi în stare să primească darul tău. Să mă pot abandona complet voinței divine și să mă pot contopi cu tine. Atât. Te rog să mă ierți că nu am găsit cuvinte mai frumoase pentru a-mi exprima iubirea pentru tine. E simplu ce simt, e iubire. Fară să mai am completări, e doar un sentiment cum nu am mai încercat în viața știută.
Încă de la consacrare am simțit că totul e bine, nu am mai avut gânduri aiurea, nici nu mi-am mai amintit de frământarile din zilele trecute. Pur și simplu am intrat în starea aceea bună de meditație când, deși stăteam pe scaun, mă simțeam desprinsă de sol, fără greutate, doar așezată în aer și așteptând să îmi urmez drumul.
Astfel interiorizată te-am întâlnit din nou, ca și cum ai fi fost prezent în sală. Vederea ta mă face să mă știu în siguranță.
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.M-am temut la început că n-o să fiu în stare de toată meditația, însă grația Dumnezeiască întrece ceea ce noi suntem capabili să înțelegem. Când meditația s-a terminat, nu credeam că a durat mai mult de o jumătate de oră.
Acum, ca și la mare la spirala realizată cu ocazia hiatusului anual, m-ai susținut, m-ai facut să pot. Văzându-te în acel fel special, inconfundabil, ca și cum deasupra totului ar fi ochii tăi care veghează - eu de fapt „văd” privirea ta îndreptată spre mine, de aceea știu întotdeauna că ești tu - am făcut rapid și foarte ușor saltul din lumea fizică în plan subtil și contopirea cu tine a fost completă. Am simțit încă o dată ceea ce se cheamă comuniunea cu Ghidul spiritual.
Deosebit de alte dăți a fost faptul că acum, fără ca eu să fac ceva în această direcție, respirația mi s-a echilibrat treptat, am început sa respir egal pe ambele nări, ușor, foarte ușor și foarte rar. Aceasta nu îmi producea vreun neajuns. Nici vorbă! Această respirație rară, aproape inexistentă, fină m-a făcut să mă percep într-un mod deosebit, neexperimentat de mine până acum. Nu găsesc cuvinte potrivite pentru a spune cum: cu coloana vertebrală goală, cu  centrii de forță energizați și echilibrați, fără masă, fără formă și cu un sentiment profund ca SUNT. M-am cunoscut pe mine. Nu știu cum să explic altfel...

După această cunoaștere, manifestarea ta și a mea erau un dans. Nu în înțelesul direct al cuvantului dans, ci ca o exprimare a două forme de energie care comunică subtil, care exprimă existența lor ca pe o fuziune, care, deși simt separat, sunt un întreg, un întreg cu conștiințe distincte, dar nedespărțite. Aceasta mă face s-o numesc „dans”. Cred că sună cam de neînțeles, însă după ce am trăit-o, e Adevărul.
Trăind experiența descrisă, normal ca timpul s-a scurs foarte repede.

II. CE SE VA PETRECE CU MINE PESTE 777 DE MILIARDE, DE MILIARDE DE ANI.

Și timpul alocat acestor două meditații s-au scurs repede fizic, eu însă am trăit veșnicia. Cam atât. Ce povestesc nu e spectaculos, dar pentru mine e foarte important pentru că nu am mai trăit așa ceva și cred ca e un început bun.
De la începutul meditației m-am străduit să mă ridic în SAHASRARA, așa cum ne-ai  spus că e bine să facem. Uimitor a fost că am reușit de-ndată, fără efort, ceea ce recunosc nu mi se întâmplă în mod obișnuit și, mai mult, am reușit să ramân acolo. Apoi am încercat să-mi simt, simultan cu SAHASRARA, ANAHATA CHAKRA, dar spre bucuria mea mi s-a activat partea dreaptă a zonei pieptului foarte puternic. De ce spun bucurie?! Pentru că sentimentul de iubire, de contopire, de expansiune a iubirii și de percepție plenară a ei, simțit în partea dreaptă a inimii este ceva ce până nu am experimentat eu însămi, nu credeam că poate exista. Și pentru aceasta cuvintele sunt insuficiente.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Ca și la prima meditație, fără ca eu să fac ceva special, de îndată ce muzica mi-a străpuns învelișul, respirația mi s-a echilibrat din nou pe cele două nări. Am trăit aceeași experiență descrisă mai sus și  m-am deplasat - acea formă de eu în care mă transformasem – într-un plan superior, care nu-mi este accesibil în mod obișnuit. De acolo pot privi Universul și îl pot înțelege și vedea fără să privesc în amănunt planete, stele, sori, vidul, ci ca pe El.
Acolo l-am simțit pe Dumnezeu Tatăl ca fiind toate acestea și pe mine ca fiind parte din ele și, la rândul lor, ca făcând parte din mine,  m-am perceput pe  mine ca pe o conștiință separată de toată această imensitate.

La partea fără muzică am simțit că am mai trecut de un prag, eu cea care fără formă și fără trup eram mai mare decât toate și puteam să văd toată creația ca și cum cu mine ar începe și s-ar termina, ca și cum am fi doar eu și creația în fața mea și nimic altceva. Era cât pe ce ca gândul să mă sperie și să mă scoată din stare; Dumnezeu în marea lui bunătate mi-a mai dat un impuls și am putut merge mai departe.

Într-una din zilele următoare am înțeles că pentru câteva clipe El m-a lasat să văd cum e să fii El.
Atunci totul mi se părea foarte firesc și nu mi-am pus întrebări ci am privit mai departe spre ceva ce știam că urmează să se petreacă. Ce s-a petrecut sub ochii mei, deși din afară pare înspăimântător, l-am perceput ca pe un fenomen foarte normal. Am privit nemișcată, exact cum spuneai, ca un martor.

Universul, creația se scufunda, se adâncea în ea însăși, ca să folosesc un termen mai potrivit, ca atunci când golești un vas cu apă printr-un orificiu mare aflat în centrul său și tot acel volum de apă se îndreaptă năvalnic spre scurgere. Iar eu știam exact ce se întâmplă, că tot ce există, inclusiv eu, ne vom scurge în acel punct, o condensare a tot ce a fost, că totul va suferi o transformare radicală, extraordinară. Aceasta nu numai că nu mă înspaimânta, ci mă făcea să privesc detașat la ce se întâmpla, fără vreun cât de mic sentiment de sfârșit. Așa trebuie! Înțelegeam. Nu mi-am pus deloc întrebări. Așa trebuia să fie! De aceea nu mă temeam, de aceea nu dispăream, era o transformare, nu o distrugere cum pare din exterior, iar eu, ca energie, cred că am ajuns să fiu bucată de Dumnezeu, fiindcă altfel cum să rămâi conștient și să înțelegi că ce pare distrugere nu e, că prăbușirea aceea e întoarcere în conștiința Lui, că lumea, creația se naște de fapt prin acea concentrare ce o transformă într-un punct, că noi suntem veșnici, fiindcă deloc, nicicând nu ne-am despărțit de El. Că peste oricâte miliarde de miliarde de ani VOI FI, câtă vreme întotdeauna și dintotdeauna sunt El.
Îți mulțumesc.

Florina, anul 6, Cluj-Napoca.

131. În această exemplificare m-am proiectat simultan asupra lui SAHASRARA și ANAHATA CHAKRA. După scurt timp am simțit cum un val de energie beatifică coboară prin BRAHMARANDRA și-mi inundă zona lui ANAHATA CHAKRA, iar apoi îmi infuzează ființa până când m-am dizolvat complet în stare, devenind acea stare de beatitudine transcendentă (nu știu cum s-o numesc mai bine), foarte conștientă și lucidă, în același timp lipsită de gânduri, tensiuni, blocaje. Este perfectă, e pace, e împăcare, e tăcere. Îmi doresc să permanentizez aceasta trăire.
Mulțumesc.

Artemiza Cuzincu, anul 14, București

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.132. Am făcut consacrarea. Am început meditația raportându-mă, așa cum ne-a indicat Grieg, în SAHASRARA și în ANAHATA CHAKRA simultan. Am perceput instantaneu activarea lui SAHASRARA și deschiderea lui BRAHMARANDRA, prin care a intrat în structura mea o cantitate foarte mare de energie. Am simțit că sunt proiectat într-un univers în care spațiul era mult mai dens iar timpul mult mai rapid ca în lumea noastră. Simultan am perceput o activare extraordinară a lui ANAHATA, care devenise foarte energizată, „cald㔠și cuprinzătoare. Starea de energizare globală era atât de puternică încât aveam senzația reală că îmi pleznește pielea pe corp. Frecvența de vibrație s-a ridicat din ce în ce mai mult, am perceput că sunt o ființă ce trăiește la nivelul centrilor de forță VISHUDDHA, AJNA, SAHASRARA, cu un nivel de conștiință similar celui perceput în meditațiile de comuniune cu arhanghelii, sau chiar mai elevat. Am perceput starea de SPANDA, adică eram axul central al evenimentelor și al manifestării, frecvența mea de vibrație era atât de rapidă încât tot ce se manifesta împrejur părea solidificat. Starea era de conștiință pură, libertate, compasiune, detașare și luciditate, comuniune cu Dumnezeu. Îmi percepeam energia KUNDALINI ridicată în SAHASRARA, loc în care, pentru scurt timp, am „văzut” în plan subtil chipul lui Grieg care mă privea. Spațiul pe care îl cuprindeam și de care mă simțeam cumva „responsabil” era de mărimea unei galaxii sau mai mult. Inima pulsa plină de energie.

În faza desfășurată în tăcere a meditației totul s-a resorbit într-o stare de beatitudine transcendentă pe care am mai trăit-o la exemplificările făcute de Grieg la Costinești, când i s-a solicitat să exemplifice starea de eliberare spirituală. Starea a continuat și când au început celelalte meditații. Am fost bucuros că ea a continuat și a doua zi, la fel cum s-a petrecut și după acea meditație de la Costinești. În urma acestei exemplificări l-am perceput și îl percep pe Dumnezeu în ființa mea și în afara mea. Îmi vine să plâng și să râd, pe rând și simultan. Consider că a fost un cadou spiritual de la Grieg, care a urmărit să mă impulsioneze spiritual și să-mi dea o stare de încredere că practicând tehnicile YOGA, având o atitudine interioară corectă și o raportare corespunzătoare la Dumnezeu, putem atinge un nivel superior de realizare spirituală și de ce nu, putem atinge starea de eliberare supremă. Fie și peste 777 de miliarde, de miliarde de ani. Sau acum.

Iulian Cuzincu, anul 13, București

133. Dragă Grieg,
Este prima mea scrisoare către tine și sper ca prin cuvintele mele simple să pot descrie ceea ce am trăit în data de 12.03.2008, cu ocazia zile tale de naștere.

În noaptea dinaintea programului spiritual, am visat că eram într-o sală foarte mare plină cu oameni. În acest vis, cineva, a cărui față nu am văzut-o, a împărțit la fiecare câte un cartonaș alb pe care scria „îngeraș”. Privind apoi acest cartonaș, pe el chiar a apărut un îngeraș.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.La exemplificarea spirituală cu tema Ce se va pertece cu mine peste 777 de miliarde de miliarde de ani? Oare voi mai exista eu atunci? am simțit o energie foarte puternică deasupra capului, care s-a trasformat apoi în lumină. După aceea am simțit o expansiune și m-am trezit că îmi privesc corpul din locul în care văzusem lumina. De la acest nivel am avut și următoarea viziune: o apă curgătoare era traversată de un pod împodobit, la fel ca și căsuța din capătul lui, cu flori albe. În balconașul casei, de unde emana un fum ca de tămâie, erau oameni care purtau pelerine albe cu glugă, parcă ar fi oficiat un ritual (nu-mi dau seama ce puteau face). Dintre toți, tu ai fost cel care a întors fața către mine. Apoi, în acea cămăruță, s-a văzut o lumină aurie, iar oamenii din balconaș au dispărut.

În fața mea a apărut un înger. Avea chipul tău. Eu te-am întrebat: „Ce voi fi peste 777 de miliarde de miliarde de ani?” (Menționam că atunci când am pus această întrebare nu realizam că sunt în meditație și nici tema meditației.) „Vei fi un înger!”, ai răspuns, fixându-mă cu privirea. Peste câteva momente te-am întrebat din nou: „Ce voi fi peste 777 de miliarde de miliarde de ani?” „Vei fi un înger! Și să nu uiți că dacă tu faci un pas către Dumnezeu, El va face zece pași către tine. Și să le spui și celorlalți ce ai trăit tu acum.”

Apoi o rază de lumină a coborât din cer, iar eu urcam pe ea, parcă împinsă de ceva. Eram cu fața către tine. Atunci am strigat: „Ce se petrece?” După care tu ai răspuns râzând: „Te-am eliberat!”

Grieg, îți mulțumesc pentru acest dar minunat ce l-am primit de la Dumnezeu și-ți mulțumesc pentru că m-ai făcut să înțeleg că l-am găsit pe cel pe care-L căutam.

Elena Odor, anul 2, Drobeta Turnu Severin

134.  Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi

Pentru mine această exemplificare misterioasă a fost o extraordinară mărturie a uluitoarei măreții a lui Dumnezeu Tatăl. Gândul că pentru fiecare dintre miliardele de miliarde de ființe, fie umane, fie extraterestre, fie din planul fizic ori din alte tărâmuri din ce în ce mai subtile, Dumnezeu are un plan, mi-a făcut mintea să rămână consternată și, în sfârșit, fără gânduri.

La începutul exemplificării m-am confruntat din nou, ca la unele exemplificări anterioare, cu un aspect foarte subtil al orgoliulului spiritual: mintea mea se întreba dacă sunt suficient de evoluat spiritual pentru a mă putea branșa la această exemplificare, dacă voi fi la înălțimea acestui minunat cadou spiritual. Aceasta a produs o contracție pe toate planurile ființei și mi-a creat un mare disconfort. Am realizat capcana și, mulțumindu-i lui Grieg pentru ghidare și susținere, m-am abandonat. Imediat am simțit o resorbție a întregii mele ființe către interior, ceea ce mi-a generat un sentiment de plutire și simultan de ascensiune din ce in ce mai rapidă. Suspendat într-o lumină dumnezeiască ce-mi hrănea esența, Sinele (ce sentiment extraordinar!), am avut intuiția că, trecând peste acest artificiu necesar minții de a localiza ceva într-un viitor foarte îndepărtat (777 miliarde de miliarde de ani), folosind timpul fizic pamântesc, acest moment se va afla într-o altă zi a lui BRAHMA, într-o altă perioadă de joc divin al lui Dumnezeu cu El însuși. Zic artificiu, pentru că în perioada de repaus absolut al divinului, ABSOLUT totul se odihneste, deci și energia timpului.

Apoi mi-au venit flash-uri cu imaginile unor ființe nemaivăzute, de culoare albastră, cu gâtul lung și capul mic, cu trăsăturile feței foarte puțin conturate, asemănătoare sculpturilor lui Brâncuși, înalte și zvelte și a altora roz la piele, mai grăsuțe, cu fețele pătrățoase și cu urechi lungi, roz, ca ale iepurașilor. Am urmărit relaxat și detașat să "văd" dacă nu cumva îmi imaginez acestea. Profunzimea și firescul acestor imagini mi-au confirmat că erau reale. M-am întrebat care e rolul meu în acel peisaj, eram unul de-al lor? Eram venit cu o misiune spirituală în acel plan? Eram eliberat în acel moment? Liniște... Răspunsul l-am simțit la un nivel foarte profund și foarte clar: eu eram planeta pe care acele ființe viețuiau.

În timp ce simteam că o forță misterioasă și extrem de puternică mă aducea cu blândețe înapoi în realitatea fizică, au început să se audă subtil, ca niște clopote cosmice, mai multe frecvențe de vibrație. Focalizându-mă să intru în rezonanță cu ele, acestea parcă s-au unit într-o unică vibrație despre care am înțeles că era frecvența planetei, manifestată într-un univers cu frecvența de vibrație preponderent la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA, planetă care eram chiar eu în acel viitor foarte îndepărtat. La revenire am fost plin de recunoștință pentru această grație pe care Dumnezeu a revărsat-o asupra noastră prin minunatul nostru Ghid spiritual Grieg și pentru norocul pe care îl am de a mă afla pe această cale spirituală condusă de el.
Vă mulțumesc!

Mihnea Mocanu, anul 14, București

sursa: yogaesoteric
25 aprilie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> Școli și orientări spirituale contemporane si Anunturi cu tematica ezoterica si grupuri spirituale, Școli și grupări spirituale din România -> MISA - Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut, Invățătura spirituală prezentată în cadrul MISA
   -> Previziuni si Relatari spirituale (audio, text, video), Relatari spirituale (in format audio, text, video)
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 2  [ 18 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !