Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:59
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Este oare posibilă întâlnirea fructuoasă dintre știință și tradiția milenară a înțelepciunii? (studiu - partea 4-a)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Thunder
Practicant
Practicant

Thunder is offline

Joined: 16 Jul 2005
Member: #48
Posts: 162
Country Flag: Romania
Style: Unique4 (6)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Este oare posibilă întâlnirea fructuoasă dintre știință și tradiția milenară a înțelepciunii? (studiu - partea 4-a)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.4.2008, 02:21 View PostDownload Post

Este oare posibilă întâlnirea fructuoasă dintre
știință și tradiția milenară a înțelepciunii?


Partea a patra a studiului amplu și incitant, în patru părți, asupra procesului tainic de iluminare spirituală

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.În cea de a treia parte a acestui studiu s-au examinat diferitele aspecte ale diagnosticului referitor la transpersonal și astfel s-a văzut cum poate fi înțeles ceea ce este cu adevărat transpersonal prin intermediul analizei mărturiilor ființelor umane iluminate spiritual.

În aceasta cea de a patra parte a acestui studiu vom examina în ce condiții se vor putea întâlni până la urmă Știința și Tradiția milenară a înțelepciunii și această trecere în revistă ne va permite totodată o analiză critică legată de posibilitatea transdisciplinarității în jurul fenomenului iluminării spirituale.

După apariția psiholgiei transpersonale, o vreme îndelungată nu au fost remarcate controverse serioase, fiindcă cel mai adesea cercetătorii în acest domeniu s-au limitat să descrie faptele, să le analizeze și să speculeze copios asupra lor. Majoritatea cercetătorilor se inspirau și încă se mai inspiră și astăzi din științele așa-zis “umane”. Odată cu intrarea în scenă a fizicienilor, au început să apară primele întrebări legate de posibilitatea contribuției șiințelor “exacte”. Un mare entuziasm a stârnit îndeosebi, în această direcție, în mediile transpersonale, lucrarea lui LE SHAN, care demonstrează că anumiți observatori imparțiali confundau cu ușurință mărturiile yoghinilor și ale misticilor cu acelea ale fizicienilor de geniu, dacă în prealabil, nu se cunoștea foarte exact sursa lor de proveniență. Prima carte a lui FRITJOF CAPRA – “TAO AL FIZICII” - a devenit rapid un best-seller în S.U.A. Apropierea genială pe care acesta a făcut-o între datele fizicii cuantice și cele care ne sunt oferite de marile tradiții spirituale orientale -  care se bazau pe anumite trăiri spirituale prin care a trecut el însuși – a produs un șoc în mediile științifice americane. Aceste două lucrări au încurajat, fără îndoială, apropierile care au fost făcute de DAVID BOHM, un prieten al lui Einstein și de neurofiziologul KARL PRIBRAM între fenomenul holografic, pe de o parte și sistemele creierului și cele ale universului (MACROCOSMOSULUI), pe de altă parte. Teoria holografică a creierului și teoria holonomică a universului au suscitat la rândul lor unele extrapolări transpersonale. În Franța s-a vorbit pe larg despre așa-zisa “GNOZĂ DE LA PRINCETON”, iar savantul francez Jean Emile Charon nu a ezitat să situeze spiritul în interiorul electronului, bazându-se pe teoria relativității complexe. Cărțile sale au devenit deopotrivă niște best-seller.

O reacție firească la extrapolările prea grăbite

În virtutea procesului aproape implacabil al dialecticii mentalului, teza echivalenței fenomenelor macrofizice și a trăirilor spirituale-mistice a provocat în scurt timp o anumită mișcare antitetică. Antiteza tinde, așa cum știm cu toții, să nege într-o manieră mai mult sau mai puțin categorică orice posibilitate de extrapolare a datelor descoperirilor științifice la cele ale tradiției milenare a înțelepciunii.

Oferim în continuare pentru edificarea celor interesați un rezumat al argumentelor de acest tip:

• Tradiția milenară a înțelepciunii nu are și nici nu va avea niciodată nevoie de Știință pentru a-și confirma punctele sale de vedere, căci aceasta exprimă totdeauna rezultatul unor trăiri directe ale naturii spiritului și ale Realității ultime de către marii înțelepți, mistici, sfinți, yoghini sau iluminați.

• Perspectiva tradițională a înțelepciunii nu se schimbă niciodată, căci natura primordială DIVINĂ (a lui DUMNEZEU) este imuabilă.
Dimpotrivă știința, așa cum poate constata fiecare, este într-o neîncetată evoluție – un adevăr genial care este descoperit astăzi devine mâine depășit. Tocmai din această cauză, sprijinirea tradiției milenare a înțelepciunii DOAR pe date științifice nu poate decât să-i slăbească poziția, căci o face până la urmă dependentă de caracterul mereu provizoriu al concluziilor științifice.

• Știința este totdeauna limitată de senzații, de intelect și mai ales de către rațiune și de inteligența conceptuală; ea este doar un produs al gândirii și tocmai de aceea este dualistă prin natura ei. Tradiția milenară a înțelepciunii indică acele căi care sunt autentic spirituale ce permit un acces direct la Realitatea Ultimă (a lui DUMNEZEU) ce se află dincolo de gândire, printr-o acoperire aconceptuală și nonduală.

• În timp ce totdeauna Știința se sprijină pe iluzia separativității între subiect și obiect, pe care ea o și consideră drept baza cunoașterii, Tradiția milenară a înțelepciunii consideră această bază (APARENT SOLIDĂ!) ca fiind de fapt ignoranță, dizolvarea ei COMPLETĂ este TOTDEAUNA singura posibilitate care conduce la adevărata Cunoaștere a ADEVĂRULUI ULTIM care îi conferă atunci ființei umane libertatea spirituală.

• În timp ce Tradiția milenară a înțelepciunii se inspiră direct din Înțelepciunea Primordială a lui DUMNEZEU TATĂL care nu poate fi NICIODATĂ separată de Iubire, știința se limitează DIN NEFERICIRE doar la o infimă parte din aceasta (înțelepciunea milenară), respectiv ea (ȘTIINȚA) se limitează cel mai adesea la gândirea conceptuală, care de multe ori funcționeză în gol, precum un uragan dezlănțuit; mai mult decât atât, fără discriminarea înțelepciunii milenare și fără întronarea armoniei divine a Iubirii, ea va conduce (DACĂ NU-ȘI REVIZUIEȘTE CÂT MAI REPEDE ORIENTAREA) pe termen lung (AȘA CUM DE ALTFEL AU ȘI ÎNCEPUT SĂ APARĂ MAI MULTE SEMNE) la disturgerea vieții de pe această planetă (VEZI ÎN ACEASTĂ DIRECȚIE GĂURILE DIN STRATURILE DE OZON ȘI POLUAREA).

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.• Mai mult decât atât, la ora actuală se știe cât de mult s-a inspirat știința de-a lungul istoriei sale din Tradiția milenară a înțelepciunii. Tradiția milenară a înțelpciunii nu s-a inspirat însă niciodată din Știință.

• Metodologia descoperirii Realității ultime implică totdeauna o anumită trăire care este înainte de toate o “autodescoperire (CUNOAȘTEREA DE SINE)”, ea fiind atunci rezultatul unei munci asidue asupra propriei ființe, care conduce în final, mai devreme sau mai târziu, la Iluminarea spirituală. Această transmisie spirituală-INIȚIATICĂ implică TOTDEAUNA o relație profundă între Ghidul spiritual și discipol; prin simpla cale intelectuală, aceast㠓TRANSMISIE SPIRITUALĂ-INIȚIATICÔ nu este NICIODATĂ posibilă. Spre deosebire de “transmisia spirituală inițiatic㔠ce se realizează în Tradiția milenară a înțelepciunii, transmisia științifică implică DOAR o “achiziționare a unui “bagaj de cunoaștere” intelectual; ea (ȘTIINȚA) acceptă cu dificultate “autoritatea” personală a unui Maestru spiritual – CHARISMATIC și consideră TOTDEAUNA aceast㠓autodescoperire (CUNOAȘTEREA DE SINE)” ca fiind subiectivă.

Majoritatea acestor idei fundamentale se regăsesc răspândite în numeroase lucrări antice sau moderne ale celor care au atins cu adevărat starea de înțelepciune. În secolul nostru, inițiatul francez René Guénon a fost cel care s-a dovedit cel mai categoric în legătură cu acest subiect.

În mișcarea transpersonală din Statele Unite, hermeneutul KEN WILBER s-a ridicat împotriva oricărei extrapolări pripite și a insistat asupra unui aspect fundamental: fizicienii nu au afirmat niciodată că descoperirile lor ar confirma vederile Tradiției milenare a înțelepciunii; dimpotrivă el a arătat că dacă a existat un acord între cei care și-au pus asemenea întrebări, precum Einstein, Schrödinger, Paoli, Eddington, James Jeans, acesta nu a constat decât în a demonstra incapacitatea fizicii și limitele sale evidente în a discerne realitatea ultimă a lucrurilor. După cum se știe astăzi, interacțiunea dintre observator și obiectul experienței este chiar obstacolul fundamental pentru aceasta. Michael KAZENAVE, în Franța, a ezitat mult timp înainte de a-și da acordul la preluarea unei rubrici numite “Știință și Tradiție”. EL s-a ridicat ferm împotriva oricărui amestec și a oricărei confuzii între cele două domenii (ȘTIINȚĂ și TRADIȚIE) și a insistat adeseori asupra ceea ce el numea: ”validitatea regional㔠a Științei. El a propus de asemenea să se respecte “specificitatea, necesitatea internă, autenticitatea și structurarea care sunt intrinseci oricărui domeniu de studiu”. El a propus să se înțeleagă și să se repereze diferențele pentru a putea fi apoi articulate într-o asemenea manieră încât ele să se potențeze și să se dialectizeze reciproc.”

Declarația de la Veneția și transdisciplinaritatea

O poziție similară cu aceea a lui Michael Kazenave a adoptat și fizicianul francez de origine română Basarab Nicolescu. În prima sa carte, “Noi, particula și lumea” teza sa principală (care totodată este și concluzia sa) este aceea că trebuie să fie posibil să ajungem cât mai repede la “TRANSDISCIPLINARITATE”, care ar trebui să fie un fruct al unei munci de întâlnire în profunzime și de conlucrare fructuoasă a specialiștilor de mare valoare din diferitele ramuri ale științei și ale Tradiției milenare a înțelepciunii.

Transdisciplinaritatea este o propunere creatoare de sinteză între cele două tendințe pe care tocmai le-am expus anterior pe scurt. Ideea s-a dezvoltat pâna la un asemenea punct încât ea a făcut obiectul unei recomandări, sub egida UNESCO, a declarației de la Veneția. Iată ce afirmă textul art. 2 al acesteia: “Prin propria sa mișcare internă, cunoașterea științifică a ajuns deja la acele hotare dincolo de care ea poate începe dialogul cu alte forme de cunoaștere. În acest sens și continuând să recunoaștem diferențele fundamentale dintre Știință și Tradiție (este vorba de TRADIȚIA MILENARĂ A ÎNȚELEPCIUNII), constatăm nu doar opoziția, ci și complementaritatea lor. Întâlnirea neașteptată dar fericită dintre știință și diferitele tradiții spirituale ale lumii ne permite să ne gândim la apariția unei viziuni noi asupra umanității, să descoperim un nou raționalism, care ar putea conduce la o nouă perspectivă metafizică”.

Declarația de la Veneția este fără îndoială evenimentul cel mai important în ceea ce privește abordarea holistică a Realității, căci ea rezumă gândirea a 18 participanți, între care și mai mulți laureați ai premiului Nobel, oameni de știință, filozofi, scriitori, toți fiind profesori universitari pe diferite continente ale globului. Obiectivul lor fundamental este abordarea realului, după cum o indică articolul 3 din declarație, pe care de asemenea îl vom cita integral:

“Refuzând orice proiect globalizant, orice sistem închis de gândire, orice nouă utopie, noi recunoaștem în același timp urgența unei cercetări veritabile, transdisciplinaritare, printr-un schimb rodnic și dinamic între științele “exacte”, științele “umane”, artă și tradiție (este vorba de TRADIȚIA MILENARĂ A ÎNȚELEPCIUNII). În acest sens, arătăm că abordarea transdisciplinară este deja înscrisă în propriul nostru creier prin interacțiunea dinamică dintre cele două emisfere ale sale. Studiul reunit al naturii și al imaginarului, al universului și al omului, ne-ar putea astfel apropia mult mai repede și mai bine de real și ne-ar permite să facem mai bine față diferitelor sfidări ale epocii noastre.”

Posibile puncte de acord

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Printre punctele de acord asupra cărora pare să existe o anumită concordanță între Știință și Tradiția milenară a înțelepciunii și care merită să fie aprofundate prin lucrări transdisciplinare, am putea cita următoarele (unele dintre ele constituie din punctul de vedere al Tradiției milenare a înțelepciunii o cunoaștere definitivă, în timp ce din punctul de vedere al Științei ele nu sunt încă decât niște ipostaze de lucru):

• Spațiul existent în MACROCOSMOS care constituie și de unde emană Energia sub diferite forme nu este vid: vidul absolut nu există. Spațiul existent în MACROCOSMOS este inseparabil de potențialul energetic.
• Manifestarea neîncetată a formelor energetice este într-o continuă schimbare; caracteristica esențială a oricărei forme este faptul că ea este tranzitorie.
• Formele energetice așa cum apar ele simțurilor noastre sunt în ultimă instanță iluzorii.
• Același lucru este valabil și pentru cele trei dimensiuni ale timpului (TRECUT, PREZENT și VIITOR).
• Materia nu este în realitate compusă din elemente, ci din evenimente energetice, organizate în sisteme.
• Pot fi distinse sisteme fizice, biologice și psihologice aflate, datorită anumitor procese de REZONAȚĂ, într-o interacțiune constantă. Energia este denominația lor comună.
• În spatele aparentei discontinuități inter și intrasistemice există un continuum fundamental de ordin nondual.
• Logica nonformală este insuficientă pentru a explica acest paradox; întrucât ea poate fi modificată în funcție de descoperirile Științei, abordarea rațională nu se poate substitui trăirii directe a Realității ultime, așa cum o permit metodele căilor spirituale tradiționale printre care se află și YOGA.
• Numele nu este totuna cu lucrul în sine, așa cum harta nu este totuna cu teritoriul pe care ea îl reprezintă; limbajul fundamental al oricărui concept constituie obstacolul esențial pe o cale spirituală tradițională, datorită naturii sale esențialmente duale.
• În pofida acestor obstacole, s-a dovedit că este totuși posibil, ca prin metode specifice științelor umane, să se analizeze mărturiile referitoare la starea de iluminare spirituală; prin metode biologice s-a constatat că este posibil să se detecteze componentele fiziologice care sunt specifice acestei stări; nu se știe încă până la ce punct extrapolările care au fost stabilite între datele științelor “exacte” și conținutul acestor mărturii va putea depăși stadiul speculativ.
• Trăirea realității se realizează totdeauna prin felurite procese de REZONANȚĂ și ea este totdeauna posibilă în funcție de starea de conștiinț㠓de veghe”. Tradiția milenară a înțelepciunii este fructul unei stări, am putea spune de supraconștiință, sau cu alte cuvinte de iluminare spirituală, pe care totdeauna ea o consideră a fi unica stare cu adevărat de “trezire”.

Această ultimă afirmație constituie totodată dificultatea fundamentală pentru o abordare transdisciplinară a iluminării spirituale: cum ar putea oare știința, căreia îi corespunde o anumită stare de conștiință, să studieze cu atenție și să înțeleagă în final starea de iluminare spirituală, care în esență este produsul unei cu totul alte stări NET SUPERIOARE-ULTIME de conștiință, în timp ce un voal extrem de opac separă cele două stări?

Care sunt în această situație alternativele pe care le avem la dispoziție?

Mai multe soluții ar putea fi examinate în această direcție:
• Să se continue mai departe pe cale penultimei afirmații, adică a analizei și a comparării conținutului mărturiilor, a măsurării reacțiilor fiziologice și a speculării asupra paralelismelor posibile între respectivele mărturii și observațiile, ipotezele și concluziile științifice.
• Să se urmărească degajarea unor ipoteze susceptibile a face obiectul unor verificări experimentale, ca o consecință logică a acestor speculații.
• Cercetătorul Charles TART ne oferă o altă alternativă: el propune în acestă direcție ca omul de știință care dorește cu adevărat să se specializeze în studiul a ceea ce el numește “stările modificate ale conștiinței”, să treacă el însuși în mod direct, prin aceste stări. Cu alte cuvinte, el cere NICI MAI MULT NICI MAI PUȚIN decât ca respectivii oameni de știință să devină ei înșiși niște “iluminați” spirituali (în cazul abordării obiectului nostru de studiu). În această direcție, se afirmă că YOGA este unanim considerată a fi una dintre cele mai rapide căi spirituale ce pot conduce la starea de iluminare spirituală.
Propunerea lui Tart este de asemenea realizabilă în ceea ce privește fenomenele parapsihologice pentru care există astăzi metode de inducție, care pot fi relativ ușor aplicate unor subiecți dotați. Totuși se cuvine să nu pierdem din vedere că așa cum am mai arătat anterior, percepția extrasenzorială, pre sau retrocogniția ori telekinezia sunt toate fenomene în care mai subzistă relația subiect-obiect, ceea ce nu mai este deloc cazul atunci când este atinsă trăirea transpersonală care este specifică în starea de iluminare spirituală. Cu rare excepții, aceasta este fructul suprem al unei munci asidue focalizate asupra sa însuși care, cu excepția sistemului YOGA ce se dovedește practic a fi suficient de rapid, este cu greu realizabilă într-o singură existență.

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Așteptând ca toți oamenii de știință să ajungă în acest stadiu, nu ne mai rămân decât primele două alternative, care de altfel sunt complemetare. Oricum am privi însă lucrurile, este recomandabil ca oamenii de știință să se angajeze și ei înșiși cât mai repede pe una din căile spirituale tradiționale. Pentru unii dintre ei care deja au înțeles această necesitate, YOGA s-a dovedit de un real și imens folos. Practicată corect și în mod perseverent, YOGA nu va face decât să îi ajute în munca lor, sporindu-le foarte mult energia mentală, intuiția și luciditatea. Practicând cu asiduitate și dăruire Yoga, ei vor descoperi probabil o nouă lege, pe care deocamdată noi o propunem aici cu titlul de ipoteză; fiindcă ea se bazează doar pe experiența noastră care a rezultat prin practica Yoga. Așa cum experiența realității este trăită de noi, în universul nostru lăuntric, prin intermediul proceselor complexe de REZONANȚĂ care se declanșează fulgerător în noi în funcție de starea de conștiință în care se găsește subiectul, atunci se poate spune că, fără îndoială și calitatea cercetării științifice și a interpretării acestei cercetări se realizează la rândul ei în funcție de nivelul evolutiv holistic (FRECVENȚA PREDOMINANTĂ DE VIBRAȚIE A ACELEI FIINȚE UMANE) al omului de știință respectiv.

Totul ne indică faptul că, la ora actuală, Știința este doar o abordare a realului printr-o singură lentilă a lorgnetei, în timp ce Tradiția milenară a înțelepciunii ne arată cum poate fi perceput realul prin ambele lentile în mod stereoscopic și complex. Angajarea plină de dăruire și perseverență pe o cale spirituală autentică și rapidă cum este YOGA INTEGRALĂ înseamnă în realitate să privești simultan și CÂT MAI REPEDE (CA SĂ TE BUCURI DIN PLIN DE REALITATE!) și prin cealaltă lentilă. Procedând astfel sinteza finală plină de înțelepciune va apare atunci de la sine pentru un asemenea om de știință. Bineînțeles că aceasta este cu putință cu condiția ca el să accepte plin de umilință că rațiunea are limitele ei. El trebuie astfel să realizeze că dialectica și ortodialecticile de potențializare și de actualizare transfinite aparțin doar domeniului intelectului ce permite descoperirea unor logici contradictorii, pentru că mentalul însuși este contradictoriu. Savantul român Ștefan Lupașcu, care se pare că a atins granițele posibilului în materie de epistemologie, ne-a demonstrat destul de clar acest lucru atunci când ne-a avertizat: afectivitatea nu ascultă niciodată de legile energiei: ea este, pur și simplu; ceea ce nu cunoaște rațiunea este rațiunea inimii. Ceea ce Tradiția (este vorba de TRADIȚIA MILENARĂ A ÎNȚELEPCIUNII) poate cu adevărat să transmită oamenilor de știință - prin trăirea plenară a Luminii Spirituale care este inseparabilă de vacuitatea spațial㠖 este depășirea oricărui tip de contradicție sau, altfel spus, înseamnă depășirea cât mai grabnică a limitelor gândirii conceptuale.

yogaesoteric
aprilie 2008
Back to top See my Info Personal Gallery of Thunder
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> Spiritualitatea în diferite contexte, Știința și Spiritualitatea
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !